V-ati gandit deja sa mergeti la un psiholog pentru ca credeti ca va poate ajuta. Va vom oferi cateva motive pentru a face acest lucru si de ce sa intrati pe site Psihoplan pentru a afla mai multe informatii!
1.Psihologul nu este pentru nebuni
Emotiile noastre, gandurile, actiunile noastre sunt evaluate ca fiind corecte sau gresite pe baza sistemului nostru de valori si a contextului social si cultural caruia ii apartin acestea. Uneori, folosim modele de comportament, cu care suntem obisnuiti, care nu se mai dovedesc eficiente in anumite situatii si in acel moment incepem sa percepem disconfort. A merge la un psiholog inseamna a incepe un proces de recitire a tiparelor disfunctionale si a cautarii unor modalitati mai eficiente de functionare. Instalarea anxietatii, imposibilitatea de a lua decizii, experimentarea unor situatii stresante, precum doliu, sfarsitul unei relatii, pierderea unui loc de munca, totul conectat la experiente emotionale intense si prelungite astfel incat sa genereze suferinta psihologica este ceva foarte frecvent.
A avea o tulburare psihologica, prin urmare, nu inseamna a fi nebun, ci a suferi. Acest lucru afecteaza zona de functionare a mintii noastre, asa cum se intampla si cu alte parti ale corpului nostru.
Daca mergi la medic cand ai dureri de spate intense, care nu scad fara sa luam tratament, De ce sa nu poti merge la un psiholog cand simti tristete intensa, care nu scade odata ce zilele trec?
2.Psihologul nu este pentru cei slabi.
Din punct de vedere cultural, exista ideea ca a te lasa coplesit de emotii intense sau negative, precum tristetea, este un semn de fragilitate. In consecinta, eforturile de a evita sentimentul sau de a impiedica pe altii sa ne vada tristi sau raniti, se concretizeaza printr-o judecata despre noi insine. Slabiciunea devine acel adjectiv despre care credem ca ne poate fi atribuit de altii si energiile noastre vizeaza mentinerea unei imagini despre noi insine cat mai „puternici” posibil. A merge la psiholog atunci cand avem o problema emotionala este o dovada de putere. A merge la un psiholog va va face sa redescoperiti frumusetea vietii.
3.Psihologul nu este cinvea care sa ne manipuleze
A merge la un psiholog si a crede ca psihologul poate citi mintea si, in consecinta, poate avea putere asupra ei este total gresit. Psihologul nu are puteri magice … din pacate.
Instrumentul principal folosit de psiholog este interviul, plasat in referintele metodologice care ii ghideaza articularea si scopurile. Este un instrument de cunoastere care utilizeaza cuvantul pentru a facilita si sustine bunastarea oamenilor si dezvoltarea cognitiva, emotionala si relationala.
Conversatia dintre un psiholog si persoana care il consulta poate avea loc daca exista o motivatie si un interes autentic din partea ambelor: este un dialog.
4.Schimbarea este posibila
Multi oameni au convingerea ca s-au nascut intr-un anumit mod si, in consecinta, ca nu se pot schimba. Greseala consta in a considera fiinta umana ca pe o entitate de tip monobloc atunci cand, in realitate, suntem ceva mai mult decat partile individuale care ne constituie. Avem un caracter, determinat de experiente si interactiuni sociale, strans legat de cultura si contextul de apartenenta. Caracterul este modificabil.
Fiecare dintre noi are un temperament, partea innascuta a personalitatii determinata de mostenirea genetica. Este considerata dimensiunea biologica si instinctiva a personalitatii si este dificil de modificat.
Avem o constitutie, configuratia externa si anatomica a persoanei, care poate fi modificata. Aceste trei elemente determina personalitatea, o organizare a modalitatilor cognitive si emotionale. Daca intarziem o terapie, acest lucru creste riscul aparitiei simptomelor cronice. Motivul pentru a merge la un psiholog se poate schimba in timp. Mai mult, o schimbare profunda si durabila este un obiectiv care are nevoie de perioade lungi pentru a fi atins. In acesti termeni, nu tehnica (psihodinamica, cognitiva, strategica etc.) determina durata psihoterapiei, ci scopul.
5.Terapia este intalnirea dintre doi oameni
Clientul face predictii despre calea sa, iar terapeutul isi imagineaza, mai mult sau mai putin, cat de departe ar putea merge si propune obiective care ar putea sa nu coincida cu cele pe care clientul le are. Dorintele si asteptarile se vor schimba de mai multe ori in timpul procesului psihoterapeutic, modificand in consecinta si contractul terapeutic.
Terapia poate exista doar daca exista o colaborare intre expert si client, pentru a atinge obiectivele convenite. Clientul este o persoana unica, nu un simptom sau o tulburare.
6.Psihologul nu costa prea mult
De cate ori ati simtit nevoia de a merge la un psihologic, dar v-a impiedicat problema financiara? Ei bine, a merge la psiholog nu costa foarte mult si este o investitie extraordinara. Asa cum mergem la dentist cand ne doare o masea, asa trebuie sa mergem la psiholog atunci cand ne simtim coplesiti si simtim o durere a sufletului. Psihologul este un terapeut al sufletului pentru ca asta inseamna insasi denumirea profesiei. Financiar, pretul va fi mic in comparatie cu beneficiile pe care le veti experimenta.
7.A vorbi cu un psiholog nu inseamna sa vorbiti cu un prieten
A merge la un psiholog este foarte diferit decat a merge la un prieten. Exista atat de multe diferente! Care? Psihologul este un profesionist instruit sa asculte cu empatie, sa filtreze informatiile si sa le returneze clientului intr-o forma noua, pentru a-l ajuta sa construiasca o naratiune semnificativa a sa. In timpul intalnirii, psihologul are ocazia sa gandeasca, sa reflecteze, sa faca ipoteze si sa le comunice in dialog cu pacientul.
Competenta de baza a psihologului clinic este sa stie sa ramana in implicarea emotionala pe care o presupune relatia. Intelegerea este a relatiei dintre fapte si emotii, interogarea si monitorizarea a ceea ce se intampla, a relatiei clinician-pacient. Interventia psihologica are ca baza metodologica aceea de a suspenda actiunea productiva sau de a actiona, pentru a promova constientizarea emotionala.
Este important sa vorbim cu un prieten, sa impartasim momente dificile cu el, dar el insusi, pe langa faptul ca nu are o pregatire clinica specifica, este implicat intr-o relatie afectiv-emotionala care face dificila suspendarea judecatii, gandirea independenta si abtinerea de la sfaturi.
Sarcina clinicianului este de a insoti clientul in luarea deciziilor in mod autonom si constient.
