Sport
Padbol România, pe primul loc la Stockholm: două echipe pe podium și 13 victorii în 14 meciuri
Padbolul românesc revine din Suedia cu trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm și două clasări pe podium. Adrian Cătrună și Floris Stănculea au câștigat competiția, iar Ovidiu Vasian și Aurelian Surd au ocupat locul al treilea. Bilanțul celor două echipe: 14 meciuri disputate și o singură înfrângere.
România a avut un parcurs extraordinar la Cupa Internațională de Padbol de la Stockholm, desfășurată în perioada 2–3 octombrie 2026. Într-un program foarte intens, cu șapte meciuri pentru fiecare pereche, cei patru sportivi au demonstrat valoare, rezistență și determinare, reprezentând țara cu mândrie.
În confruntările cu adversari din Suedia, Belgia, Germania, Italia și Qatar, echipele românești au obținut împreună 13 victorii. Rezultatele confirmă nivelul competitiv al Padbolului românesc și progresul construit prin campionatul intern și pregătirea constantă.
Cătrună și Stănculea aduc trofeul în România
Adrian Cătrună și Floris Stănculea, legitimați la ACS Sportul pentru Viitor București, au încheiat competiția fără înfrângere. Cu șapte victorii în șapte meciuri, cei doi au ocupat primul loc și au câștigat trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm.
Pentru Adrian Cătrună, succesul din Suedia are și o semnificație personală. Aceasta a fost ultima sa participare internațională din acest an, sportivul urmând să fie supus unei intervenții medicale la genunchi, după care va parcurge o perioadă de recuperare.
Pasiunea pentru Padbol și dorința de a fi alături de echipă l-au însoțit până la capătul acestei competiții, încheiate cu un trofeu pentru România.

Vasian și Surd, un podium care confirmă creșterea echipei
Ovidiu Vasian și Aurelian Surd, sportivi ai ACS Singidava Cugir, au completat succesul delegației române prin clasarea pe locul al treilea, după șase victorii în șapte meciuri.
Prima lor participare împreună la o competiție internațională a fost în 2023, la Cupa Națiunilor organizată în Ungaria, unde au avut un parcurs bun. Stockholm a reprezentat următoarea participare internațională în această formulă, iar evoluția din Suedia a evidențiat creșterea valorii echipei.
Cei doi au învins adversari cu o vastă experiență internațională, demonstrând că munca depusă în țară se poate transforma în rezultate importante în afara ei. Podiumul de la Stockholm marchează un nou pas în evoluția lor ca echipă.

România–Suedia: de la fotbal la succesul din Padbol
Întâlnirile dintre România și Suedia sunt urmărite de public mai ales prin prisma fotbalului. Dacă recentele confruntări din Liga Națiunilor nu au adus rezultatele dorite pentru naționala de fotbal, Padbolul a oferit un motiv de bucurie și mândrie: la International Padbol Cup Stockholm 2026, sportivii români au învins, printre altele, și echipele suedeze, aducând acasă trofeul și două clasări pe podium. Floris Stănculea și Adrian Cătrună au cucerit medaliile de aur, iar Aurelian Surd și Ovidiu Vasian au completat succesul României cu medaliile de bronz.
Performanța a fost însoțită de aprecierea gazdelor. Erik Zetterström, organizatorul International Padbol Cup Stockholm 2026, a vorbit într-un interviu oferit Federației Române de Padbol despre nivelul jucătorilor români și bucuria de a avea delegația României la competiție.
„Sunt foarte impresionat de cât de bine joacă sportivii români”, a declarat Erik.
Organizatorul a apreciat și experiența României în organizarea competițiilor și dezvoltarea Padbolului, exprimându-și dorința de a vizita țara noastră pentru un schimb de experiență. Dincolo de rezultate, competiția a creat astfel ocazia unor noi colaborări, în care fiecare partener poate contribui și poate învăța.

Campionatul intern și pregătirea susțin performanța
Succesul de la Stockholm aparține sportivilor, dar reflectă și munca antrenorilor, implicarea cluburilor și eforturile Federației Romăne de Padbol pentru pregătirea și dezvoltarea acestora.
Campionatul Național de Padbol are un rol esențial în acest proces. Meciurile disputate constant între cele mai bune perechi din țară cresc nivelul echipelor, le consolidează experiența și le pregătesc pentru provocările internaționale. Stagiile de pregătire completează acest parcurs și contribuie la transformarea progresului individual în performanță de echipă.
Cele două clasări pe podium arată rezultatul unui efort comun și valoarea continuității în pregătire și competiție.
Noi pași în dezvoltarea relațiilor internaționale
Delegația României a fost însoțită de Elisabeta Gherghișan, președintele Federației Române de Padbol, care a fost alături de sportivi și a făcut un nou pas în consolidarea relațiilor internaționale din cadrul acestui sport.
Discuțiile cu organizatorul și cu reprezentanții celorlalte țări au deschis perspective de schimb de experiență și colaborare, cu obiectivul de a crea noi oportunități pentru sportivi și de a susține dezvoltarea Padbolului.
„Ne bucură aprecierea față de sportivii români și față de experiența României în dezvoltarea Padbolului. Dorința lui Erik de a ne vizita pentru un schimb de experiență este o oportunitate de a întări această colaborare. Avem ce împărtăși și avem ce învăța unii de la ceilalți, iar aceste legături pot aduce beneficii sportivilor și acestui sport”, a declarat Elisabeta Gherghișan.
Participarea României la Cupa Internațională de la Stockholm a beneficiat de susținerea Agenției Naționale pentru Sport.
O invitație pentru parteneri și investitori
Rezultatele de la Stockholm transmit un mesaj clar: Padbolul românesc crește și merită susținut.
Trofeul și cele două prezențe pe podium reprezintă și o invitație adresată partenerilor, sponsorilor și investitorilor de a se alătura unui sport în plină dezvoltare. Performanțele internaționale și creșterea nivelului competițiilor interne arată un potențial care poate fi susținut prin extinderea infrastructurii și atragerea de noi practicanți.
Mai multe terenuri de padbol, oportunități pentru juniori și susținerea actualelor și viitoarelor generații de campioni pot duce mai departe ceea ce sportivii români au demonstrat la Stockholm: România are valoare și poate câștiga la cel mai înalt nivel al competiției.
Sursa: presadeazi.ro
Sport
Ce merita sa afli inainte de a alege un club sportiv
Inainte sa isi inscrie copilul la un sport, parintii trec printr-o lista de intrebari pe care o au toti, dar pe care putini o pun in intregime. De obicei se intreaba de pret si de orar, apoi se opresc, iar lucrurile care conteaza cu adevarat raman nespuse pana apar ca probleme, trei luni mai tarziu.
Un telefon de zece minute, pus inainte, scuteste jumatate din surprizele de pe parcurs si, de multe ori, schimba decizia finala.
Cluburile sunt obisnuite cu intrebarile si raspund fara ezitare. Cine se intereseaza de cursuri tenis Bucuresti va observa ca primele raspunsuri vin repede si ca abia intrebarile urmatoare, cele pe care putini le pun, fac diferenta intre doua oferte care pareau identice.
Ce se intreaba de obicei
Lista scurta e aceeasi peste tot: cat costa, in ce zile se tine, cat dureaza o sedinta si ce echipament trebuie cumparat. Sunt intrebari firesti, la care raspunsul se afla si de pe site.
Problema e ca ele nu spun nimic despre cum va fi efectiv ora copilului, adica exact lucrul pentru care se plateste abonamentul.
Un parinte care intreaba doar atat alege, de fapt, dupa pret si dupa distanta. Doua grupe cu acelasi pret si acelasi orar pot arata insa complet diferit pe teren.
Intrebarile care se pun aproape intotdeauna:
- cat costa abonamentul lunar
- in ce zile si la ce ore sunt antrenamentele
- cat dureaza o sedinta
- ce trebuie cumparat de la inceput
- daca exista o sedinta de proba
Cum influenteaza organizarea cursurilor experienta copilului
Cele mai utile intrebari sunt despre felul in care se desfasoara ora, nu despre conditii. Cati copii sunt in grupa, cati antrenori ii preiau, cum sunt impartiti pe varste si pe nivel.
Apoi, ce se intampla iarna si daca programul se muta in sala. Un club care joaca doar afara dispare din viata familiei patru luni pe an, iar copiii care iau pauza se intorc greu.
Si inca una, pe care putini o pun: ce se intampla daca copilul lipseste. Unele cluburi recupereaza sedintele, altele nu, iar la un copil de scoala, care raceste de trei ori pe iarna, diferenta asta se simte in buzunar pana la final de an. Merita intrebat si cum se anunta absenta, cu cat timp inainte si daca exista o limita de recuperari pe luna.
Intrebari care arata un club serios
Modul in care raspunde cineva spune mai mult decat raspunsul in sine. Un club organizat da cifre si detalii. Unul care evita sa raspunda concret ridica un semn.
Ce merita urmarit in conversatie:
- daca spune numarul exact de copii din grupa
- daca explica cum sunt impartite grupele pe nivel
- daca propune o sedinta de proba inainte de plata
- daca spune clar ce se intampla la absente
- daca intreaba, la randul lui, despre copil
Ultimul punct conteaza cel mai mult. Un club care intreaba ce varsta are copilul, daca a mai facut sport si cat de activ e, pregateste deja o incadrare potrivita. Unul care raspunde la toate cu aceeasi oferta, indiferent de copil, nu face asta.
Ce se vede abia la fata locului
Unele lucruri nu se pot afla la telefon. Cum arata terenul, daca exista unde sa astepte parintii, daca vestiarul e curat, cum se poarta antrenorul cu copiii cand nu stie ca e privit.
De aceea sedinta de proba e mai valoroasa decat orice discutie telefonica si decat orice recomandare primita de la cunoscuti.
Merita mers acolo cu copilul, chiar daca pare un drum in plus intr-o saptamana incarcata. Jumatate din familiile care ezita intre doua cluburi se hotarasc in zece minute, dupa ce vad o ora pe viu. Iar copilul, de multe ori, decide inaintea parintelui: daca iese de pe teren vorbind despre un coleg sau despre un exercitiu, raspunsul e deja dat.
La ce sa fii atent cand compari cluburile de tenis
Pretul conteaza, dar e rareori criteriul potrivit. Diferentele dintre cluburi sunt de obicei mici, iar ce le separa e numarul de copii din grupa si calitatea orei, nu suma de pe factura. Un abonament mai ieftin intr-o grupa de doisprezece copii costa, de fapt, mai mult.
La fel, reputatia generala spune mai putin decat pare. Un nume cunoscut aduce incredere, dar nu garanteaza ce se intampla in ora copilului tau, marti la cinci.
Un club mare si cunoscut poate avea grupe foarte diferite intre ele, in functie de cine le conduce. Intrebarea corecta nu e cat de bun e clubul, ci cine va lucra efectiv cu copilul si cati alti copii vor fi pe teren in acelasi timp.
Cum iei o decizie informata
Un singur telefon, cu intrebarile scrise inainte, rezolva aproape tot. Nu e nevoie de o lista lunga si nu deranjeaza pe nimeni.
Dupa el urmeaza sedinta de proba, singura care arata cum va fi in realitate. Cele mai multe cluburi o ofera fara sa o conditioneze de inscriere.
Si abia dupa aceea discutia despre abonament. In ordinea asta, decizia se ia pe lucruri concrete, nu pe impresii, iar probabilitatea ca peste sase luni copilul sa fie inca pe teren creste considerabil. Majoritatea abandonurilor din primul an vin din potriviri gresite facute in graba, nu din lipsa de interes a copilului.
Sport
Pandișpan sau mămăligă: ce gătesc voluntarii pentru o masă comună
Grupul de voluntari s-a strâns pentru prima oară într-o sală de școală, cu un termos de cafea și o listă scrisă de mână. Proiectul este simplu de spus și greu de făcut: o masă comună pentru vecinii din cartier, la sfârșit de săptămână. Cineva propune prăjituri, altcineva spune că oamenii vor ceva cald și sățios, iar discuția se împarte între cei care iubesc cuptorul și cei care vor un ceaun. Amândouă ideile sunt bune, dar nu se potrivesc la fel de bine oricărui grup. Merită să le pui față în față, cu avantaje și limite, înainte să cumpărați vreun ingredient. Un plan simplu, făcut o singură dată, vă scutește de multă nesiguranță în dimineața evenimentului.
Ce vă propuneți de fapt
Înainte de rețete, stabiliți ce fel de masă vreți. O gustare dulce, pentru o după-amiază în care oamenii trec, stau de vorbă și pleacă, cere altceva decât un prânz care trebuie să sature. Întrebați-vă câți oameni vă așteptați să vină, cât durează evenimentul, ce bucătărie aveți la dispoziție și câte mâini sunt disponibile. Dacă răspunsurile vin ușor, ați pus deja o bază bună.
La început de proiect, voluntarii tind să se entuziasmeze și să planifice prea mult. Alegeți mai bine un meniu scurt, pe care să-l puteți repeta dacă merge bine. Unul sau două feluri de mâncare, făcute cu grijă, impresionează mai mult decât șase feluri făcute pe fugă.
Împărțiți rolurile din timp: cine cumpără, cine gătește, cine servește, cine curăță. Nu trebuie să fie reguli rigide, ci o hartă simplă, notată pe o foaie și lipită în bucătărie. Oamenii lucrează mai bine când știu ce au de făcut și mai ales când știu ce nu e treaba lor.
Prima abordare: desertul copt la cuptor
Un pandișpan este un desert bun pentru o masă comună, pentru că se taie ușor în porții și se potrivește aproape oricui. Dar este și un preparat pretențios, în ciuda aspectului modest. Spuma de ouă se strică la cea mai mică greșeală, iar cei care au văzut un blat prăbușit știu cât de repede poate dispărea munca unei dimineți. Voluntarilor începători le prinde bine să înțeleagă de ce se întâmplă asta, nu doar cum se face.
Pentru asta, merită citit despre pandișpanul care nu se lasă după coacere, unde se explică de ce structura fragilă a spumei cere pași atenți. Odată ce știi motivul, nu mai deschizi cuptorul din curiozitate și nu bați ouăle în grabă.
Avantajele sunt clare: ingrediente puține și ieftine, porții ușor de numărat, un aspect care face plăcere. Limitele sunt la fel de clare. Cuptorul din bucătăria unei săli comune poate avea o temperatură nesigură, iar un singur blat greșit se vede imediat. Dacă ai de gătit pentru multă lume, vei avea nevoie de mai multe tăvi și de un cuptor suficient de mare, ceea ce nu se găsește oriunde.
Mai e un detaliu legat de oameni: desertul copt este sensibil la vibrații și la ușile trântite, deci pare o treabă liniștită, potrivită pentru cei care preferă să lucreze singuri sau în doi. Cei mai sociabili dintre voluntari se simt mai bine la o treabă în care se vorbește și se glumește, iar aici intră în scenă a doua variantă.
Gândiți-vă și la felul în care se transportă. Un blat se așază în tăvi acoperite și se duce cu grijă, pe genunchi, nu în portbagaj, între saci. Dacă locul evenimentului e departe de bucătăria unde ați copt, adăugați în plan timpul drumului și o persoană care să nu facă altceva decât să ducă tăvile.
A doua abordare: ceaunul pus pe foc
Mămăliga făcută la ceaun are o altă logică. Nu cere precizie la grame ca desertul, ci atenție continuă: amestecul trebuie urmărit, focul reglat, iar mestecatul făcut cu forță. În schimb, ierta mai mult. Dacă iese puțin mai moale, o lași să se strângă, iar dacă iese prea tare, mai adaugi apă fierbinte. Un grup mare de voluntari se poate schimba la mestecat, iar munca devine ea însăși o activitate comună.
Mămăliga se servește caldă și se potrivește cu brânză, smântână, ciuperci sau tocănițe pregătite separat. Este o masă care sătură, ceea ce contează dacă aveți invitați veniți după o zi lungă. Cost redus, ingrediente puține, porții ușor de multiplicat: toate sunt argumente pentru o masă cu adevărat generoasă.
Limitele sunt altele. Ai nevoie de un loc unde poți aprinde focul în siguranță sau de o plită puternică, de un ceaun de dimensiuni mari și de cel puțin două persoane care știu să-l manevreze fără accidente. Fierberea cere atenție, iar un ceaun plin cântărește mult. Dacă nu aveți aceste condiții, abordarea cu ceaunul rămâne frumoasă doar pe hârtie.
Un lucru nu trebuie ocolit: o masă comună nu se judecă doar după gust. Un ceaun care fumegă în mijlocul curții adună oamenii mai repede decât orice afiș, iar mirosul de pâine caldă dintr-o sală face prima impresie. Cea mai bună variantă este cea care se potrivește cu locul și cu publicul vostru, nu cea care sună cel mai bine în discuția dintre voluntari.
Cum le compari, fără să alegi cu inima
Așezați cele două variante lângă o foaie împărțită în patru: cost, timp, echipă, spațiu. La cost, desertul și mămăliga sunt apropiate, cu un ușor avantaj pentru a doua dacă hrăniți multă lume. La timp, desertul se pregătește în avans, cu o zi înainte, iar mămăliga se face pe loc, în ultima oră. La echipă, desertul cere puține persoane care se pricep, iar mămăliga cere mai multe mâini, dar mai puțină măiestrie. La spațiu, cuptorul și focul au cerințe diferite.
Pentru proporțiile corecte de mălai și apă, la o mămăligă pufoasă, poți urmări acest material și poți nota cifrele pe o fișă lipită de ceaun. Nu e nevoie să le ții minte, e suficient să fie la îndemână când grupul e prins în agitație.
Nu e obligatoriu să alegi doar una. Un desert făcut dinainte și un fel principal făcut pe loc se completează bine, mai ales dacă împarți grupul în două echipe. Singura regulă este să nu depășești ce poate duce grupul tău cu bucurie. Mai bine mai puțin, dar bine făcut.
Planul zilei, cu un orar simplu
Iată cum arată o zi bine pusă la punct, cu voluntari la început de drum:
- Ziua dinainte: se cumpără ingredientele, se numără farfuriile și tacâmurile și se coace desertul, care are nevoie de timp să se așeze.
- Dimineața: se pregătește locul, se verifică sursa de căldură și se așază mesele, cu o jumătate de oră de rezervă.
- La prânz: se pune ceaunul pe foc, iar o persoană rămâne tot timpul lângă el, fără alte sarcini.
- La servire: două persoane pun mâncarea, una strânge și una răspunde întrebărilor celor veniți.
- La final: se strâng resturile, se împart porțiile rămase celor care vor și se notează ce a mers bine.
Orarul de mai sus pare banal, dar hârtia lipită pe perete îi scutește pe voluntari de întrebări repetate. Fiecare știe ce urmează și poate lucra fără să aștepte ordine, iar cel care coordonează are timp să vorbească cu oamenii veniți.
Siguranță, curățenie și respect pentru mâncare
Când gătești pentru oameni pe care nu îi cunoști, ai o responsabilitate pe care nu o simți când gătești acasă. Spală-te pe mâini înainte de fiecare etapă, ține la rece ce trebuie ținut la rece și nu lăsa mâncarea la temperatura camerei mai mult decât este nevoie. Dacă folosești ouă, produse lactate sau carne, fii mai prudent. Întreabă invitații dacă au alergii sau restricții și pune un bilet vizibil cu ingredientele principale.
La ceaun, ține copiii și persoanele în vârstă la distanță. Nu te baza pe memorie: un adult care rămâne lângă foc și un extinctor sau o găleată cu apă la îndemână fac din eveniment o zi liniștită, nu una cu tensiune. Folosește mănuși sau cârpe groase și nu muta ceaunul singur.
La final, nu irosi. Ce rămâne se împarte în caserole celor care își doresc, iar locul se lasă mai curat decât a fost. Gesturile mici de la sfârșit sunt cele pe care oamenii și le amintesc, mai mult decât gustul mâncării.
Nu uitați de cei care vin să ajute pentru prima dată. Un voluntar nou are nevoie de o sarcină clară și de cineva care să-i arate unde sunt lucrurile, nu de un discurs lung. Primiți-l cu o cană de ceai, dați-i o treabă simplă și lăsați-l să crească în ritmul lui. Așa grupul rămâne primitor, iar proiectul dăinuie.
Pasul următor, chiar în această săptămână
Programează o întâlnire scurtă cu voluntarii și lăsați discuțiile lungi pentru altă dată. Aduceți două lucruri: o variantă de meniu pentru fiecare abordare și o listă cu ce aveți deja în bucătărie. Alegeți una dintre ele pentru prima ediție, notați ce a mers și ce nu și faceți-o din nou peste o lună. Pasul următor nu este un plan perfect, ci unul suficient de simplu încât să poată fi dus la capăt de toți cei care au spus da în prima seară.
Sport
Drumul scurt cu copii mici, pretext pentru obiceiuri mai calme
Plecarea de acasă cu doi copii mici seamănă uneori cu o mutare în miniatură. Lipsește un ciorap, cineva vrea alt jucător preferat, altcineva plânge pentru că nu găsește sticla cu apă. Apoi, în mașină, tensiunea scade și crește la fiecare kilometru. Un drum de o oră poate părea lung, iar părinții ajung obosiți înainte de a ajunge la destinație. Totuși, tocmai călătoria scurtă e un bun teren de exercițiu pentru gesturi calme, repetate, pe care le poți duce apoi în orice zi obișnuită din casă. Iată un traseu în șase pași, făcut fără grabă.
Pasul 1: pregătește seara dinainte, nu în ultima clipă
Cel mai mare dușman al unei plecări liniștite este graba de dimineață. Ia o jumătate de oră din seara dinainte și pune într-un loc anume lucrurile care contează: hainele, gustările, o pătură mică, o jucărie sau două, hârtie și creioane. Lasă geanta lângă ușă, nu în mașină, ca să poți verifica ușor dacă ai uitat ceva.
Spune copiilor, pe înțelesul lor, ce urmează: mâine mergem la bunici, facem un drum de o oră, ne oprim o dată să bem apă și să ne dezmorțim. Un copil care știe ce se întâmplă este mai puțin nervos decât unul care află în ultima clipă. Poți desena împreună un mic traseu, cu o căsuță la început, o oprire la mijloc și o altă căsuță la sfârșit.
Nu cere perfecțiune de la tine. Dacă lipsește ceva, se va găsi o soluție la destinație sau pe parcurs. Important este ca dimineața să înceapă cu un ton liniștit, iar tonul acesta se transmite repede la cei mici.
Gândește-te și la ora plecării. Mulți părinți aleg intervalul în care copilul doarme de obicei, ca să câștige liniște pe drum. Funcționează, dar numai dacă nu trezești copilul cu zgomot și grabă. Mai bine îl îmbraci din timp, cu mișcări blânde, și îl așezi adormit în scaun, decât să-l scoți abrupt din somn. Începutul calm contează mai mult decât minutele câștigate.
Pasul 2: transformă plecarea într-un ritual mic
Obiceiurile mici, repetate, schimbă mai mult decât planurile mari. Un ritual de plecare poate fi foarte simplu: toți își pun încălțămintea, cineva verifică luminile, altcineva aduce cheile, apoi spuneți împreună o frază scurtă, de pildă pornim. Repetat de câteva ori, devine un semnal pe care copiii îl recunosc și îl așteaptă.
Principiul este explicat bine în materialul despre schimbări durabile din obiceiuri mici, iar ideea se aplică natural aici: nu încerci să revoluționezi viața familiei, ci să schimbi un singur gest, în același loc și la aceeași oră, până când devine firesc.
Un exemplu real din multe case: părintele cântă același cântec scurt în timp ce leagă ghetuțele. După câteva săptămâni, copilul începe să îl fredoneze singur și pleacă de acasă fără negocieri. Nu a ordonat nimeni nimic; gestul a căpătat o formă previzibilă, iar previzibilul liniștește. Răbdarea ta, în primele zile, e investiția care face restul mai ușor.
Alege un ritual care nu cere nimic în plus. Nu e nevoie de recompense, de tabele sau de cuvinte mari. E suficient ca fiecare să știe ce are de făcut și să se simtă parte din plecare. Cu timpul, ritualul se poate muta și pe alte momente, de exemplu seara înainte de culcare.
Pasul 3: numește ce se întâmplă în mașină
Pe drum apar emoții pe care copiii mici nu știu să le explice. Plictiseală, nerăbdare, frică de un tunel, supărare că nu mai au loc cu fratele. Dacă nu primesc cuvinte pentru ele, le arată prin plâns sau prin lovituri date scaunului din față. Părintele poate ajuta spunând, cu voce calmă: văd că te plictisești și că ți-e greu să stai pe loc.
Nu spui asta pentru a opri comportamentul pe loc, ci pentru ca cel mic să învețe că ceea ce simte are un nume. Un copil care aude des astfel de cuvinte le va folosi singur, într-o zi. Pe termen lung, acesta este începutul a ceea ce numim inteligență emoțională, adică priceperea de a recunoaște ce simți și de a-ți găsi o cale de a te liniști.
Pentru părinții care vor să înțeleagă mai bine acest lucru, articolele despre inteligența emoțională de pe Dezvoltare Personala oferă explicații ușor de urmărit. Citite într-o seară, fără grabă, pot schimba felul în care răspunzi la următoarea criză din mașină.
Pasul 4: oprește-te înainte să fie nevoie
Greșeala obișnuită este să te oprești abia când cineva urlă. Mult mai bine funcționează o oprire planificată, la jumătatea drumului, chiar dacă nimeni nu cere. Zece minute pe un loc de parcare, cu copiii care aleargă puțin, beau apă și își dezmorțesc picioarele, fac restul călătoriei mai ușor.
Folosește oprirea ca pe un moment al familiei, nu doar al nevoilor. Uitați-vă împreună la ce se vede în jur: un câmp, un tractor, un nor ciudat. Nu transforma pauza într-o corvoadă și nu te grăbi să urci din nou. Un copil care a avut timp să se miște e mai probabil să stea liniștit în următoarea oră.
Dacă drumul permite, alege locurile cu spațiu deschis, nu pe marginea unui drum aglomerat. Ține la îndemână șervețele, o sticlă de apă și un săculeț pentru gunoi. Pare banal, însă lipsa acestor lucruri te poate face să pierzi răbdarea tocmai când ai nevoie mai mult de ea.
Alege și ora opririi după ritmul copiilor, nu după ceas. Dacă observi că devin agitați, că se foiesc sau că întreabă din cinci în cinci minute cât mai e, nu mai aștepta până la locul stabilit. Semnele acestea apar înaintea crizei și te ajută să o eviți. Un părinte atent citește aceste semne la fel cum un șofer citește indicatoarele.
Pasul 5: ocupă mințile fără ecrane peste tot
Un telefon sau o tabletă pot salva o oră grea, și nu e un păcat să le folosești. Dar nu sunt singura soluție. Jocurile de cuvinte, cântecele, poveștile inventate pe loc, numărarea mașinilor roșii sau căutarea literei A pe indicatoare țin copiii atenți și îi apropie de tine. Un joc simplu, repetat, devine o tradiție a familiei.
Pregătește câteva obiecte surpriză într-o pungă: o carte mică, un carnet cu autocolante, un set de creioane. Le scoți pe rând, la intervale rezonabile, nu toate odată. Așa menții curiozitatea fără costuri mari. Nu ai nevoie de jucării noi; contează noutatea momentului, nu prețul obiectului. Cele mai bune jocuri sunt adesea cele pe care nu le-ai cumpărat, ci le-ai născocit în câteva minute.
Când un copil se plânge, încearcă să oferi alegeri mici, nu ordine. Vrei să cântăm sau să ne jucăm cu literele? Alegerea îl face să se simtă important și scade rezistența. Pe parcurs, vei descoperi ce se potrivește fiecăruia dintre ei.
Dacă sunteți doi adulți în mașină, împărțiți rolurile. Cel care conduce se concentrează pe drum, iar celălalt este responsabil de jocuri, gustări și conversații. Schimbați locurile la oprire, dacă se poate. Astfel, niciunul nu ajunge epuizat, iar copiii simt că ambii părinți sunt prezenți, fiecare în felul lui, fără certuri pe seama lucrurilor mărunte.
Pasul 6: sosirea și liniștirea de după
La destinație, copiii obosiți au nevoie de timp ca să se adune. Nu începe imediat cu reguli sau cu poze de familie. Lasă-i să respire, să mănânce ceva, să se plimbe prin curte. Dacă gazdele așteaptă salutări și îmbrățișări imediat, explică-le blând că cei mici au nevoie de zece minute de acomodare. Chiar și adulții au nevoie de câteva minute ca să iasă din ritmul drumului.
Seara, dacă mai ai putere, vorbiți despre călătorie. Ce v-a plăcut, ce a fost greu, ce ați face altfel data viitoare. Nu e nevoie de concluzii mari, doar de câteva fraze simple. Această conversație îi arată copilului că emoțiile se pot povesti, iar tu primești fără efort idei pentru următoarea plecare.
Fotografiile și amintirile contează mai puțin decât senzația cu care rămâne fiecare. Nu te judeca dacă drumul nu a fost perfect. Au fost momente de cearta, de plâns, de nervi? Era de așteptat. Important este ce faci după, iar o seară calmă repară multe, chiar și o după-amiază în care ai ridicat vocea mai mult decât ai fi vrut.
Și tu ai emoții în drum, nu doar cei mici. Îți pare rău că ai fost iritat, te temi că nu faci destul, te compari cu alți părinți. Aceleași cuvinte pe care le oferi copilului pot fi folosite și pentru tine: sunt obosit, mi-a fost greu, mâine încerc din nou. Asta nu e slăbiciune, ci antrenament, iar copiii învață mai mult din modul în care te porți decât din ce le spui.
Data viitoare pornește de la un singur lucru: pregătește geanta de seara dinainte sau stabilește oprirea de la jumătatea drumului. Nu te apuca de toate odată. Un obicei mic, făcut cu răbdare, prinde rădăcini mai bine decât zece promisiuni, iar cu timpul drumurile scurte vor deveni cele mai liniștite momente ale lunii.
-
Ce trebuie sa stiiacum 6 daysCât costă efectiv un împrumut IFN? Rezultatele unor teste reale
-
Educatieacum 6 daysCum învață copiii cel mai bine? Novakid prezintă 7 mituri despre stilurile de învățare
-
Ce trebuie sa stiiacum 5 daysCum afli dacă telefonul tău are eSIM și dacă este decodat pentru rețelele din alte țări?
-
Ce trebuie sa stiiacum 6 daysCum reduci costurile unei case fără să faci rabat la calitate?
-
Localeacum 6 daysTermoizolație exterioară: ce verifici pe fațadă înainte de finisare
-
Ce trebuie sa stiiacum 5 daysAbonament lunar sau plată unică Cum economisesc românii și micile afaceri la pachetele software de birou
-
Ce trebuie sa stiiacum 5 daysCarte, podcast sau serial: cum îți construiești un weekend de relaxare adevărată
-
Localeacum 6 daysCurba B vs. curba C în locuințele moderne: alegerea disjunctorului potrivit în 2026



