Politica românească a devenit scena unor mișcări politice care par, la prima vedere, un adevărat joc de-a stânga-dreapta, în care ideologia devine o noțiune flexibilă, maleabilă, gata să fie adaptată după interesele momentului. Două exemple recente ilustrează perfect această mișcare pendulantă: Viorica Dăncilă, fost premier și simbol al stângii socialiste, a trecut la dreapta conservatoare în Partidul Național Conservator Român (PNCR), în timp ce Cezara Popescu, fost candidat la Primăria Constanța din partea unui partid de dreapta, fostul Alternativa Dreaptă, actualul PNCR al lui Cristian Terheș, s-a alăturat Partidului Social Democrat (PSD) Constanța, emblema stângii românești.
Viorica Dăncilă: Din Stânga Socialistă în Dreapta Conservatoare
Faptul că Viorica Dăncilă, un adevărat pilon al PSD, partid care și-a construit întreaga existență pe valorile socialiste, s-a alăturat PNCR, condus de Cristian Terheș, un partid de dreapta conservator, a fost un adevărat șoc pentru toți cei care mai cred că ideologia politică contează. Fostul premier, care a promovat ani la rând discursuri despre egalitate, protecția socială și sprijinul pentru categoriile vulnerabile, a făcut o tranziție bruscă la valorile conservatoare promovate de Terheș, centrate pe suveranitate națională, tradiție și, evident, o abordare mai capitalistă.
Ce se întâmplă cu valorile socialiste în acest context? Poate Dăncilă și-a dat seama că, în politica românească, ideologiile sunt precum hainele: le schimbi în funcție de vreme. Dacă azi e la modă dreapta conservatoare, de ce să nu te alături unui partid cu care, teoretic, n-ai nicio afinitate? Oricum, Dăncilă nu este primul politician care schimbă tabăra atunci când interesul o cere. Ea doar urmează exemplul celor care demonstrează că politica este mai mult despre putere decât despre principii.
Cezara Popescu: Din Dreapta Conservatoare la Stânga Socială
Dar nu doar Dăncilă a făcut saltul spectaculos peste baricadele ideologice. Cezara Popescu, fost candidat la Primăria Constanța din partea Partidului Alternativa Dreaptă, a hotărât că PSD, emblema stângii românești, este locul în care își va continua proiectele. Alternativa Dreaptă, un partid de dreapta care fusese absorbit de PNCR, pare să fi fost prea „alternativ” pentru Popescu, care a optat să se alăture PSD-ului, sperând că stânga îi va oferi mai multe șanse pentru a-și duce la bun sfârșit inițiativele.
Cum ajunge un fost candidat al dreptei să se regăsească mai bine în valorile promovate de PSD? Poate că, în final, diferențele dintre dreapta și stânga devin mai neclare atunci când ești în căutarea unui sprijin politic pentru proiectele tale. Cezara Popescu a recunoscut că decizia sa de a se alătura PSD Constanța a fost una pragmatică, lăsând deoparte dezbaterea ideologică și concentrându-se pe ceea ce poate face concret pentru comunitatea sa.
Stânga-Dreapta: O Ușă Rotativă
Ceea ce pare să rezulte din aceste mutări politice este că politica românească nu mai este legată de ideologii, ci de oportunități. Partidele devin uși rotative, iar politicienii aleg să treacă de la stânga la dreapta sau invers, în funcție de momentul electoral și de potențialul de succes. Astfel, Viorica Dăncilă, fostul simbol al stângii, se alătură dreptei conservatoare, iar Cezara Popescu, fostă exponentă a dreptei, își găsește locul în PSD.
De fapt, politica românească pare a fi mai puțin despre convingeri și mai mult despre alianțe strategice. Dacă Viorica Dăncilă a decis că viitorul său este mai sigur alături de Cristian Terheș, iar Cezara Popescu a concluzionat că PSD este cel care îi poate oferi platforma de care are nevoie, amândouă au arătat că, în politică, drumul de la stânga la dreapta sau invers nu este atât de lung sau de imposibil de parcurs. Într-o lume în care ideologiile ar trebui să definească partidele și politicienii, realitatea românească demonstrează că pragmatismul și oportunismul domină scena.
Concluzie: Politica fără Granițe
Ceea ce putem învăța din aceste schimbări este că, în România, granițele dintre stânga și dreapta sunt mai fluide ca niciodată. Viorica Dăncilă și Cezara Popescu nu fac decât să confirme că politica modernă nu mai este despre doctrine fixe, ci despre adaptabilitate și supraviețuire politică. Așadar, fie că pornești de la stânga pentru a ajunge la dreapta, ca Dăncilă, sau invers, ca Popescu, totul se reduce la o singură regulă: nu contează pe ce parte a drumului ești, atâta timp cât mergi înainte. Iar în politica românească, direcțiile sunt doar semne de circulație care pot fi oricând ignorate.
