Am notat, am comentat, am argumentat, am subliniat în diverse rânduri, din diferite spații editoriale, că lingvistul nu e un simplu „înregistrator” de realități lingvistice sau un soi de colecționar de cuvinte, care asamblează bucăți până pune de-un dicționar. Lingvistul știe că trebuie să renunțe la prejudecăți și la reguli prea strâmte pentru un sistem deschis, la norme care nu mai reflectă logica mesajului sau cursul realității extralingvistice. E bine să înțelegem cu toții că „Limba literară nu e imuabilă şi evoluează, în mare măsură, prin acceptarea (…) unora dintre abateri” (Valeria Guțu Romalo).
Astfel, am îndrăznit să notez că folosirea verbului a prioritiza nu constituie o greşeală, ci o inovaţie, o încercare de a completa familia de cuvinte a unui cuvânt existent. Continuând să deschid drumuri nebătute de DEX (încă), consider că și a vacanta are șanse să devină oficial al nostru. Există în limba română adjectivul vacant, nu? Să fim realiști – sintagma post vacant se folosește frecvent, chiar în contextele oficiale și în multe fragmente de comunicare scrisă. Vorbitorii de engleză îl asociază rapid cu vacant /ˈveɪkənt/ (https://www.macmillandictionary.com), în dicționarele românești însă e notat ca fiind un cuvânt provenit din franceză. Nu departe de vacant e substantivul vacanță; și acesta e tot din franceză și înseamnă, în afară de „concediu”, „interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante” (DEX, 2009). E cazul să ne întrebăm în 2019 dacă liber e mai românesc decât vacant sau dacă a vacanta e prea străin pentru străjerii limbii române? Sistemul are adjectivul, are substantivul, dar sistemului îi lipsește verbul. În articolul precedent am vorbit despre paradigmă (completă) și despre tendința unei limbi vii de a completa o paradigmă. Era cazul verbului a prioritiza. Este și cazul lui a vacanta. Vacant – vacanță – a vacanta; post vacant – a vacanta un post. Job vacant? Curat murdar: engleza și franceza își dau mâna și își răspund! Aș spune că sintagma s-ar potrivi doar pentru unele anunțuri: „Căutăm vendor: job vacant!”
În concluzie, verbul a vacanta, deşi în afara sistemului limbii române actuale, ar trebui acceptat, şi nu respins sau etichetat ca fiind o apariţie ciudată, o construcţie greşită sau – vorba noastră – o năzbâtie limbistică. Deschiderea, deschidere; abaterea, inovație, dar – recunosc – n-aș scoate vreodată cuvântul chewing-gum de sub eticheta năzbâtie! L-aș scoate însă din DOOM2! Aș vacanta un loc. Numai bun pentru verbul discutat a(stă)zi.
P.S. Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor”. Iorgu Iordan descrie și explică inovațiile – abaterile de la uzul tradițional. Se întâmpla în 1943.