„Când eram mic, mă rugam la Dumnezeu să-mi dea o bicicletă. Pe urmă am înțeles că Dumnezeu lucrează altfel, așa că am furat o bicicletă și m-am rugat să mă ierte”
Citatul este celebru și nu are intenția de a încuraja infracționalitatea, precum nici articolul de față. Pilda de mai sus spune că trebuie să acționezi în interesul tău și să-ți asumi consecințele.
Să fii corectitudinea întruchipată?…
Să nu furi când toți cei din jur fură. Să nu minți când toți cei din jur mint. Este greu să respecți toate cele zece porunci atunci când simți că faci muncă de Sisif și că mai mult te abați de la scopurile tale. Desigur, este drept, moral și indicat să le respecți, doar că într-o societate de multe ori incorectă, trebuie ca întotdeauna să-ți vezi interesul. Atâta tot.
Să fii corectitudinea întruchipată îți poate aduce, în mod paradoxal, critici, ranchiună, reproșuri din partea celorlalți, precum și dezavantaje, ratări și minusuri, care în momente cheie pot cântări foarte mult. Munca de săptămâni, de luni, de ani de zile poate fi irosită dacă ții cu dinții de absolut toate normele, regulile sau etapele cu care este îndesată societatea.
Nu poți fi nici altruist/ă la nesfârșit, întrucât alții vor huzuri pe lângă tine și poate mulțumită ție, pe când tu îți poți transforma viața într-una plină de lipsuri, lipsită de satisfacții și poate chiar un calvar dacă oamenii pe care i-ai ajutat îți întorc spatele sau chiar îți pun bețe în roate atunci când ai nevoie de ei.
De ce fac unii oameni toate aceste lucruri rele? Pentru că își văd interesul și acționează în consecință. Le pare și lor rău de ceea ce fac, de cum se comportă, dar tac și merg înainte, pentru că altă șansă poate nu mai au. Trag pentru binele lor, pentru viitorul lor, dar și pentru binele și viitorul familiilor lor. Orice om are o poveste în spate.
Fă ce trebuie și ce ești nevoit/ă să faci
Dacă în paralel lucrezi și urmezi un program de studii, faci deja lucruri importante și duci o viață de care foarte mulți se feresc, complăcându-se în a munci pe bani puțini și fără niciun plan de carieră. Așadar, situațiile prin care treci te forțează să jonglezi cumva, printre cursuri, practică, program de muncă, libere, apoi treburile casnice, obligatoriile cumpărături, dar și somnul (pentru că fără somn suficient nu mai poți da randament niciunde).
În unele condiții și momente, ești nevoit/ă să faci și tu precum alții, numai că ești cu un pas înaintea lor și știi că poți folosi ceva mai modern: sisteme de copiat. Pentru asta este nevoie să lași deoparte mândria și remușcările: viața poate fi urâtă până ajungi să răzbești.
Oamenii sunt prinși între ce îi forțează societatea să facă și ce știu că este sau nu este bine să facă. Iar asta este o luptă care nu te lasă să stai pe margine, care nu te lasă să fii spectator. Iar dacă ai norocul să îți atingi scopurile făcând doar lucruri corecte, atunci ești o persoană norocoasă.
