Teoria gusturilor joacă un rol important în medicina indiană. Dacă alimentele sunt folosite corect, ele vor hrăni bine corpul.
Există 5 gusturi de bază: dulce, sărat, amar, acru, picant şi astringent. Limba le poate detecta pe toate, acest simţ fiind dezvoltat de mii de ani din nevoia pe care omul o avea pentru supravieţuire. Potrivit unui studiu realizat de Institutul pentru Calitatea şi Eficienţa Actului Medical din SUA, creierul uman asociază atât gustul dulce, cât şi pe cel sărat cu alimente bogate în nutrimenţi. Mâncarea amară este asociată cu otrava. Evident, omenirea a evoluat şi am înţeles că aceasta nu este o regulă general valabilă. Totuşi, alimentele sărate şi dulci au rămas cele care provoacă plăceri.
Gustul dulce stimulează creierul, provoacă o creştere a fluxului sângelui, îmbunătăţeşte cantitativ sperma, potoleşte setea şi prelungeşte viaţa. De asemenea, are un efect benefic asupra vocii şi ajută la regenerarea părului. Substanţele care au un gust dulce sunt mai hrănitoare decât cele acre şi sărate. Consumaţi alimente dulci (cereale, lapte, fructe bine coapte, miere, fructe uscate) atunci când vă simţiţi slăbiţi, devitalizaţi sau după ce aţi pierdut în greutate. Excesul de dulce determină creşterea în greutate, provoacă somnolenţă, apatie, tuse, diabet.
Gustul acru revigorează digestia, creşte apetitul, dezvoltă corpul. Alimentele acre au un efect energizant. Folosit în tratamentul intern, gustul acru este încălzitor, iar în tratamentul extern este răcoritor. Cele mai comune sunt fructele (lămâi, grapefruit, zmeură, vişine, corcoduşe), dar şi vinul şi oţetul de mere. Plantele medicinale folosite pentru gustul lor acru sunt cătina, măceşele, tamarindul, pinul, leuşteanul. Excesul de acru vă poate da o senzaţie de arsură pe gât, în piept şi în inimă.
Gustul sărat este digestiv, foarte înţepător şi penetrant. Se află la originea senzaţiei de moliciune a membrelor. Alimentele sărate sunt brânza, laptele de capră, măslinele, roşiile. Plantele medicinale sărate sunt gălbenelele, măghiranul, scaiul vânăt, sânzienele, valeriana. Condimentaţi orezul sau cartofii natur cu alge marine zdrobite fin, pentru un aport de minerale. Excesul de sărat ne face să suferim de sete, scade vitalitatea şi duce la pierderea dinţilor. De asemenea, determină albirea şi căderea părului, dar şi zbârcirea pielii.
Gustul amar reduce febra, scade efectul toxinelor, alină mâncărimea pielii şi usucă transpiraţia. El se regăseşte în anghinare, salata verde, castraveţi, cacao, păpădie, dar şi în plantele medicinale precum ţintaura, lemnul domnului, brusturele, pelinul, talpa gâştei, aloe, cicoarea, muşeţelul sau echinaceea. Consumaţi ceaiuri calde neîndulcite din coada şoricelului, anghinare, brusture. Excesul de amar însă dă senzaţia de oboseală şi slăbiciune şi dăunează calităţii spermei.
Gustul picant creşte apetitul, omoară viermii intestinali, purifică gura şi stimulează simţurile. Folosit în exces, distruge fluidul viril, cauzează o senzaţie de arsură în gât şi corp, de sete şi de ameţeală. Ceapa, usturoiul, hreanul, varza, ţelina, conopida, vinetele, ardeiul iute, ridichiile sunt cele mai consumate alimente picante. Cosumaţi iarna ghimbir, atât sub formă de infuzie ceai, cât şi sub formă de condiment în mâncăruri.
Gustul astringent usucă gura şi opreşte secreţiile. Recomandate pentru efectul lor antiperspirant şi antiinflamator, alimentele cu gust astringent sunt gutuile, spanacul, leguminoasele, urzicile, ştevia, bananele verzi, rodiile, nucile, fructele insuficient coapte. Gustul astringent este indicat în curele de slăbire. Beţi ceaiuri din urzică, zmeură, mesteacăn.
Dulce şi sărat. Două gusturi care par că nu se potrivesc, însă realitatea din bucătărie spune că papilele gustative vor fi chiar încântate. Succesul caramelului sărat este dovada că trebuie să avem curaj să încercăm combinaţii aparent incompatibile.
Ştim cu toţii că sarea este un potenţiator de gust natural, atunci când este folosită în cantitatea potrivită. Preparatele nu vor deveni sărate, ci doar gustoase. Toate reţetele de prăjituri au în compoziţie un praf de sare datorită capacităţii acesteia de a potenţa gustul celorlalte ingrediente.
Ştiinţific vorbind, papilele noastre gustative sunt responsabile pentru plăcerea pe care o simţim atunci când mâncăm alimente în care sunt amestecate ingrediente dulci şi sărate. Un studiu publicat de Academia Naţională de Ştiinţe din SUA a arătat că pe limba noastră sunt nişte receptori care se activează doar atunci când sarea şi zahărul se găsesc împreună în acelaşi aliment. Chiar dacă pare ilogic, un praf de sare adăugat pe o felie de pepene îl va face să fie mai dulce decât este de fapt.
Un alt motiv pentru care alimentele dulci-sărate ne plac este că organismul nostru este construit să aibă nevoie de ambele. Fără sodiu nu poate funcţiona, iar zahărul îi dă energia necesară funcţionării. Atunci când satisfacem aceste două nevoi cu un singur preparat, în mintea noastră apare un sentiment de satisfacţie.
Caramelul sărat este dovada că asocierea dintre dulce şi sărat este un câştig pentru cofetărie. A fost inventat în 1998 de ciocolatierul Michael Recchiuti care a început să vândă ciocolată învelită în caramel şi floare de sare. Succesul nu a venit instant, însă atunci când lanţuri mari de restaurante, cafenele sau cofetării au început să introducă în meniu caramelul sărat, pariul a fost câştigat. Anul 2008 a fost unul decisiv. Haagan Daz, Starbucks şi lanţul de magazine Walmart au făcut din acest ingredient aparent extravagant, unul celebru în toată lumea.
Caramelul sărat nu este singurul care înglobează două gusturi distincte, dar care a intrat în preferinţele consumatorilor. Prezenţa fisticului sărat în diferite reţete de prăjituri sau îngheţate este o obişnuinţă. Miere sau sirop de arţar în fripturi, sos de fructe pentru preparate din carne, pizza cu ananas, iar exemplele pot continua la nesfârşit. Bucătăria chinezească este celebră pentru astfel de combinaţii. Nici gastronomia românească nu este străină de astfel de amestecuri. În Ardeal nimeni nu se miră atunci când dulceaţa de fructe însoţeşte o bucată zdravănă de telemea.
