Locale
Culisele statului paralel | Povestea neștiută a Anei Aslan – De ce o ura Elena Ceaușescu. Personalități internaționale, tratate de cercetătoarea umilită de comuniști
Doamna profesoară, aşa cum îi spuneau apropiaţii Anei Aslan, era o femeie dedicată muncii sale și asta după ce a trecut două cumpene majore din viața sa.
Prima, moartea tatălui ei.
”Scopul acesta nobil de a veni în ajutorul etapei dificile din viață poate mi-a fost infiltrat din cauză că, fiind ultimul copil și fiind o diferență mare de vârstă între părinții mei… aveam 13 ani când tatăl a sucombat… m-a impresionat suferința lui de ani de zile, probabil că asta m-a apropiat de această specialitate”, spunea Ana Aslan (sursa: TVR)
Prietena ei și, de asemenea, fost șef al cabinetului Anei Aslan, doctor biolog Teodora Bărbulescu, i-a cunoscut în profunzime viața.
”Chiar dumneaei spunea ”cred că germenele vocației mele pentru geriatrie a fost durerea pe care am simțit-o la moartea tatălui meu”, a declarat medicul.
Adolescenta Ana și-a dorit să fie pilot, fiind o mare admiratoare a zborurilor lui Aurel Vlaicu. Însă după ce a studiat anatomia în clasa a VIII-a, a dorit să devină medic, o altă meserie care nu era considerată în acea vreme potrivită pentru o femeie. Aceasta a fost a doua mare încercare, care ar fi putut șterge din istorie tot ceea ce știm astăzi.
”În ultimul an de liceu figura anatomia. Am fost atât de atrasă de această latură știintifică încât nu mi-am spus că voi face nimic altceva decât medicina. Mama, care era vaduvă și cu 4 copii, s-a opus extraordinar… Nu voia deloc să fac medicina, spunând că e mult prea efort, e o viață prea liberă… Să nu mănânc… Și după 3 zile s-a făcut un consiliu de familie și s-a hotărât să fiu lăsată să fac medicina”, mai spunea Ana Aslan.
Și-a început studiile la Universitatea din București în anul 1915, finalizându-le în 1922. Pe parcurs, pentru a se putea întreține, lucra în paralel în spitale.
În timpul Primului Război Mondial, mobilizată ca studentă la Iași, a îngrijit bolnavi în unitățile medicale militare.
Sclipirea de geniu a Anei Aslan a fost remarcată de marile somități medicale române. A ajuns mâna dreaptă a renumitului cardiolog Danielopolu, sub îndrumarea căruia a ajuns și ea, la rândul său, profesor în cardiologie.
”Colaborând cu profesorul Danielopolu, el avea o perfectă încredere în ceea ce îi dictam eu. De exemplu, presiunea arterială cum se modifică la compresiunea sinului carotidian și, găsind că în loc să se producă hipotensiune, se produca hipertensiune, eu am dictat hipetrensiune. El, imediat, pe baza teoriilor lui și pe baza găsirii mele, a descris sindromul anfotrop sinocarotidian. Era o noutate în știință”, povestea Ana Aslan (sursa: TVR)
Se pare că profesorul Danielopolu a fost și mare iubire a sa, din păcate, una neîmplinită. Un alt mentor al său a fost profesorul Parhon. Acesta i-a dat pe mâna o clinică, numind-o șefă a secției de Cercetări în Fiziologie Experimentală. Din păcate, invidia unei colege a rupt-o pe Ana Aslan de profesorul Parhon. Tot răul spre bine… astfel, drumul Anei Aslan s-a croit spre geriatrie.
A fost o vizionară, a prevăzut evoluția demografică, realizând că populația vârstnică va crește ca proporție și va reprezenta la un moment dat o problemă socială. Pentru cercetările sale legate de procesul de îmbătrânire, omul de știință Ana Aslan s-a inspirat din lucrarea unui cercetător care analiza procaina, o substanță regăsită într-un anestezic comun.
”Întâmplător, la un moment dat, făcând un tratament… Tratament care înnegrește părul. Și a spus că asta are o oarecare acțiune. Și a lansat această idee”, a declarat Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici
”Primul caz era un student la medicină. Eu eram la Timișoara, profesor de clinică medicală. I-am cerut voie studentului să-i fac o injecție. Era 15 aprilie 1949. Consider că de acolo e începutul. Cum i-am aplicat injectia intraarteriala… În clipa în care am terminat injectia, el si-a ridicat genunchiul de mai multe ori, iar eu eram iarăși fericită”, a povestit Aslan.
Ana Aslan a descoprit că medicamentul ei are efecte și asupra Parkinsonului, astfel că a cazat peste 100 de vârstnici în clinica experimentală pe care a testat noul medicament din procaină.
Printre exemplele care au demonstrat ulterior eficiența tratamentului se află și cel al unui pacient în vârstă de 110 ani. După patru ani de tratament, tremurul mâinilor și ale capului aproape încetaseră, putea să meargă singur, avea poftă de mâncare, părul alb se repigmenta, iar depresia era înlocuită de o stare psihică bună.
Până la începutul anilor 50, Ana Aslan a inventat primul medicament capabil să întârzie procesul de îmbătrânire.
Pentru invenţia sa, Ana Aslan a ajuns rapid celebră pe tot mapamondul şi a fost supranumită „Femeia care a învins bătrâneţea”.
A creat Gerovitalul H3 şi a înfiinţat primul institut din lume dedicat luptei contra bătrâneţii şi bolilor vârstei a treia.
Institutul condus de Ana Aslan a fost recomandat ca model de organizare de către OMS.
CITEȘTE ȘI: Cine deține astăzi marca Gerovital – Rețeta Anei Aslan, vândută cu 1 milion de euro
”Ana Aslan aducea statului ca venituri 17 milioane de dolari pe an. Exportul de Gerovital, pacienții din străinătate…”, potrivit medicului Teodora Bărbulescu.
Faima Anei Aslan a ajuns în toată lumea. Era căutată de oameni de știință, dar și de celebrități din lumea artistică, președinți și familii regale.
”Claudia Cardinale a fost la noi în clinica de la Otopeni, ca și Pablo Neruda… I-a trata soția lui Salvador Dali, care era balerină”, a mai spus Bărbulescu.
La clinica din Otopeni au ajuns cele mai mari personalităţi ale vremii: Salvador Dali, Charlie Chaplin, Mareşalul de Gaulle, Indira Ghandi. Au venit să își regăsească tinerețea și Regele Arabiei Saudite, Generalul Franco, Mareşalul Tito, Marlene Dietrich, Aristotel Onasis, Jaqueline Kenedy și Itzack Shamir.
În anii 70, mii de bolnavi, de pe toate continentele lumii, veneau la Institutul de Geriatrie din Bucureşti. Pentru că nu mai avea locuri libere în institut, a găzduit-o pe cântăreața peruană Yma Sumac chiar în biroul ei.
”Aslan a luptat mult pentru a-şi face un nume şi acesta este unul dintre marile ei merite”, povestea doctor Mircea Dumitru, directorul adjunct al Institutului Naţional de Geriatrie în perioada 1979-1990.
Chiar și cu cele mai puternice personalități ale lumii alături, cochetă și îmbrăcată impecabil, profesoara nu a uitat nicio clipă motivul pentru care a ales geriatria.
”În anii de cruntă prigoană a comunismului, în căminul de la geriatrie, a adăpostit mulți bătrâni aruncați în stradă în numele luptei de clasă și a oferit o bucată de pâine celor care nu-și puteau găsi de muncă. În evidențe găsim nume precum Catargi, Ghica, Mihalache…”, mai spunea fostul șef cabinet Ana Aslan.
Erau nume ilustre, personalități aruncate în stradă sau abia ieșite din pușcării.
Dr. Dinu Sarafoleanu, doctor personal şi prieten al Anei Aslan, o descrie pe profesoară.
”Pentru multă lume era o persoană introvertită. Fiind alături de dumneaei atâţia ani de zile, mi-am dat seama de ce: era o metodă de a se apăra”, povestește medicul.
”N-am găsit-o niciodată altfel decât lucrând, altfel decât consultând bolnavi, avea răbdare să stea să-i interogheze… De câte ori am vizitat-o la domiciliu în atmosfera de acasă, auzeam muzică simfonică. Era o casă cu foarte mult bun gust, aranjată. În ceea ce privește comportamentul ei, o doamna distinsă cu un comportament aristocratic, o tinuta pe măsura inteligenței și culturii pe care dânsa o avea”, a adăugat medicul.
Gerovitalul era monedă de schimb pe tot mapamondul, iar Ana Aslan devenise mai cunoscută decât cuplul Ceaușescu. În plus, era iubită și apreciată, un lucru de neiertat în concepția comunistă. Și pentru asta a trebuit să plătească.
”Pe undeva a fost vorba de invidia Elenei Ceaușescu, care era deranjată de faptul că toată lumea o întreba de Ana Aslan. Dar a înțeles că, din punct de vedere comercial, e bine să o lase să circule”, a explicat Academicianul Bălăceanu-Stolnici .
Elena Ceaușescu nu a putut să o lase în pace până la final și i-a dat o lovitură grea profesoarei Ana Aslan. A pus regimul să-i impute costurile tuturor bătrânilor pe care i-a îngrijit în institutul de gerontologie. Mai mult, au vrut chiar să o condamne la închisoare.
”În anii 1978, cabinetul 2, condus de cea care a adus cea mai gravă ofensă intelectualității românești, a pornit o cruciadă împortiva Anei Aslan. Prin autoritatea morală supremă – colegiul de partid, o anchetă care a durat 2 ani, care s-a soldat cu imputarea Anei Aslan a sumei de 900.000 de lei. Salariul ei era de 9 .000 de lei, o mașină costa cam 60.000 de lei. Au ajuns la această cifră însumând pensiile pe care Ana Aslan nu le percepuse de la cei internați în cămin”, a povestit dr. biolog Teodora Bărbulescu.
Timp de 7 ani a fost purtată în tribunale. Când Ana Aslan intra în sală, magistrații se ridicau în picioare. Nici măcar ura Elenei Ceaușescu nu putea știrbi respectul pe care întreaga societate îl avea față de această somitate de talie mondială.
A fost achitată cu 5 luni înainte de moartea sa, dovedind că acei bătrâni fuseseră tratați în cadrul unui program științific de testare a medicamentelor brevetate de ea.
La finalul vieții sale, comunismul a vrut, însă, să aibă ultimul cuvânt.
O ultimă umilință. Deși a cerut să fie îngropată în cavoul Calindero Danielopolu unde se aflau depuși mama și frații ei, cu preot, aceste dorințe i-au fost refuzate.
Cotidianului România Liberă i s-a interzis să publice alt ferpar în afară de cel emis de institut, iar profesoara Ana Aslan a fost dusă de la morga spitalului Elias direct la cimitirul Belu.
La lăsarea sicriului în groapă au fost prezenți ca oficiali oameni de partid. Îmbrăcați în haine colorate și fără urmă de tristețe pe chip.
În schimb, la cimitir au venit reprezentanti ai ambasadelor și mulți oameni de rând. A doua zi, la mormântul ei a fost pusă o cruce de lemn făcută de un anonim. Un ultim omagiu.
În urma sa, Ana Aslan a lăsat nu doar o moștenire uriașă, marca Gerovital, ci și „copilul ei de suflet”, singurul pe care l-a avut, Institutul ”Ana Aslan”.
ULTIMA DORINȚĂ A ANEI ASLAN
”Mă gândesc la cei care vor veni după mine în acest Institut. Aș dori să le las moștenire această pasiune, care m-a animat de-a lungul existenței. Aș dori poată păstra amintirea strădaniei mele pentru a ușura suferința bătrânilor și pentru a le dărui puțină speranță. Să ne iubim și să ne onorăm bătrânii, ei sunt o parte a patrimoniului nostru național”, a spus Ana Aslan (sursa: Ediția de dimineață)
Locale
O nouă legătură între Prahova și Brașov. Proiectul Construcții Erbașu poate deveni alternativă la DN1
Între Valea Doftanei și Brădet, Construcții Erbașu modernizează unul dintre cele mai dificile drumuri montane aflate în lucru în România. Proiectul vizează 25,63 kilometri din DJ102I și va deschide o nouă legătură rutieră între județele Prahova și Brașov, pe un traseu care poate prelua o parte din traficul concentrat în prezent pe Valea Prahovei.
Lucrările au început în septembrie 2025, iar în vara anului 2026 stadiul fizic depășise pragul de 20%. Pentru Construcții Erbașu, proiectul reprezintă atât o extindere a portofoliului de infrastructură rutieră, cât și o demonstrație a capacității de a lucra într-un relief dificil, la altitudini care ajung până la 1.285 de metri.
Odată finalizat, sectorul Valea Doftanei-Brădet va face parte dintr-o rută care continuă prin DN1A către Săcele și Brașov. Astfel, șoferii care circulă între sudul și centrul țării vor avea la dispoziție o alternativă la traseul clasic prin Comarnic, Sinaia, Bușteni și Predeal.
Un proiect așteptat într-o zonă dependentă de DN1
Traficul de pe DN1, în special între Comarnic și Brașov, reprezintă de ani întregi una dintre cele mai mari probleme de mobilitate din România. În weekenduri și în perioadele aglomerate, deplasarea pe Valea Prahovei este afectată frecvent de coloane și timpi de așteptare ridicați, fiind de ordinul orelor ocazional.
Modernizarea DJ102I nu va avea capacitatea unei autostrăzi și nu va elimina singură blocajele de pe DN1, dar va crea însă o rută suplimentară între Prahova și Brașov, capabilă să distribuie mai bine traficul și să ofere o opțiune pentru șoferii care se deplasează între cele două județe.
Traseul pornește din Valea Doftanei, traversează zona montană și ajunge la Brădet, în județul Brașov. De aici, legătura cu Săcele și Brașov este asigurată prin DN1A. La capătul prahovean, drumul se conectează cu rețeaua care coboară prin Valea Doftanei spre Câmpina.
25 de kilometri de drum montan și 14 poduri
Complexitatea lucrării este determinată în primul rând de relief. Sectorul de 25,63 kilometri traversează o zonă montană în care traseul, diferențele de nivel, cursurile de apă și stabilitatea versanților impun lucrări care depășesc cu mult simpla asfaltare a unui drum existent.
Proiectul include aproximativ 13 kilometri de ziduri de sprijin, 14 poduri, 72 de podețe transversale, peste nouă kilometri de parapete de protecție și 13 parcări de scurtă durată. Sunt prevăzute, de asemenea, lucrări pentru colectarea și evacuarea apelor, consolidarea terenului și amenajarea acceselor.
Componentele menționate arată dimensiunea reală a proiectului. Într-o zonă montană, durabilitatea drumului depinde de stabilizarea versanților, controlul apelor și protejarea infrastructurii în fața fenomenelor meteo, nu doar de structura carosabilului. Pentru Construcții Erbașu, execuția presupune coordonarea simultană a terasamentelor, consolidărilor, lucrărilor hidrotehnice și structurilor rutiere pe mai multe fronturi. Accesul utilajelor și aprovizionarea trebuie organizate de-a lungul unui traseu îngust, cu spații limitate pentru desfășurarea operațiunilor.
Construcții Erbașu a depășit pragul de 20%
Contractul de proiectare și execuție a fost încheiat în martie 2023, însă începerea lucrărilor a depins de finalizarea etapelor de proiectare, avizare și pregătire a amplasamentului. Organizarea de șantier a început în august 2025, în zona Brădet-Săcele, iar lucrările efective au fost demarate în luna septembrie.
În iulie 2026, Construcții Erbașu anunța depășirea unui stadiu fizic de 20%. Echipele lucrau la terasamente, consolidări, podețe și poduri, precum și la pregătirea sectoarelor pe care urmează să fie realizată structura rutieră.
Progresul obținut în primul an de execuție este relevant în raport cu dificultatea terenului. În cazul unui drum montan, avansul nu se măsoară doar în kilometri asfaltați. O parte importantă a lucrărilor este concentrată sub nivelul viitorului carosabil sau în afara acestuia: fundații, drenaje, podețe, ziduri de sprijin și intervenții asupra versanților.
De la construcții civile la infrastructură rutieră majoră
Proiectul de pe Valea Doftanei se înscrie într-o etapă de extindere a Construcții Erbașu către infrastructura de transport. Compania, cunoscută pentru proiecte medicale, educaționale, sportive și urbane de mare anvergură, și-a consolidat în ultimii ani capacitatea de a executa lucrări rutiere complexe.
În paralel cu modernizarea DJ102I, Construcții Erbașu lucrează la sectorul Suplacu de Barcău-Chiribiș al Autostrăzii Transilvania, primul contract de autostradă din portofoliul companiei. Cele două proiecte au condiții diferite, dar confirmă aceeași direcție de dezvoltare care implică utilizarea resurselor proprii, a echipelor specializate și a capacităților de producție pentru investiții majore de transport.
Pe Valea Doftanei, dificultatea vine din relieful montan și din numărul mare de lucrări de consolidare și traversare. Capacitatea de a coordona aceste intervenții pe un traseu de peste 25 de kilometri consolidează poziția Construcții Erbașu în rândul antreprenorilor români care pot prelua proiecte rutiere cu cerințe tehnice ridicate.
Valoarea totală actualizată a investiției a fost estimată la aproximativ 431,5 milioane de lei. Beneficiarul este Compania Națională de Investiții, iar proiectul este realizat în parteneriat cu autoritățile județene din Prahova și Brașov.
O investiție care poate schimba mobilitatea și dezvoltarea regiunii
Efectele modernizării DJ102I vor fi resimțite atât la nivel regional, cât și local. Legătura dintre Valea Doftanei și Brădet poate oferi o nouă opțiune de deplasare între Prahova și Brașov, reducând dependența de un singur coridor rutier.
Valea Doftanei are un potențial turistic important, însă accesibilitatea rămâne una dintre limitele dezvoltării sale. O conexiune modernă către Brașov poate atrage noi investiții, poate susține turismul și poate integra mai bine comunitățile montane în circuitul economic regional.
Finalizarea a fost estimată, în funcție de ritmul lucrărilor și de finanțare, pentru perioada 2027-2028. Până atunci, Construcții Erbașu are de executat una dintre cele mai complexe intervenții rutiere din portofoliul său care presupune transformarea unui traseu montan dificil într-o legătură funcțională între două județe.
Locale
Poziția corectă a bebelușului într-un sistem de purtare: ce trebuie să știe părinții
Sursa foto: pexels.com
Îți așezi bebelușul în sistem, strângi bretelele și tot rămâi cu îndoiala că picioarele nu stau cum trebuie. În oglindă, genunchii par prea sus sau panoul prea lat, iar reglajul pe care tocmai l-ai făcut nu mai pare sigur. La început, chiar și o cataramă mică pare să schimbe tot.
Litera M oferă un reper util, dar multe explicații se opresc la forma picioarelor. Poziția nu poate fi judecată separat de susținerea spatelui, felul în care stă capul și, mai ales, respirația. Niciun sistem declarat ergonomic nu se potrivește automat oricărui bebeluș sau fiecărei etape.
Contează ca materialul să sprijine coapsele fără să forțeze deschiderea șoldurilor, iar fața copilului să rămână vizibilă. Câteva verificări simple te ajută să observi potrivirea și să știi când să oprești purtarea.
Litera M arată doar o parte din potrivire
Forma picioarelor e un indiciu; restul corpului îți arată cum stă bebelușul în sistem. În poziția în M, genunchii sunt îndoiți și, de regulă, puțin mai sus decât șezutul, iar materialul susține coapsele până în dreptul genunchilor. Șoldurile se depărtează natural, fără să fie împinse cu forța.
Privește și trunchiul. La un bebeluș mic, spatele poate avea o curbă ușoară spre exterior, fără să fie apăsat într-o poziție rigidă. În oglindă, uneori pare altfel. Contează ca bebelușul să fie susținut, nu ca fotografia să arate ca un desen.
Un nou-născut care își ține încă genunchii aproape de abdomen poate părea diferit de copilul mai mare din fotografiile de pe internet, iar asta nu înseamnă că trebuie să-i deschizi picioarele până obții un M perfect, fiindcă trupul copilului dictează câtă flexie îi este confortabilă. Nu forța. M-ul nu e riglă.
Institutul Internațional pentru Displazia de Șold descrie poziția recomandată prin coapse susținute, șolduri și genunchi îndoiți, cu genunchii puțin mai sus decât șezutul. Recomandarea privește modul de susținere; nu promite că purtarea previne sau tratează displazia de șold.
Când verifici poziția, urmărește împreună câteva repere:
- coapsele sunt susținute până în dreptul genunchilor;
- genunchii sunt îndoiți și stau puțin mai sus decât șezutul;
- șoldurile se depărtează atât cât permite corpul copilului.
Unii bebeluși își țin picioarele mai strâns, alții le deschid mai ușor. Dacă pare că îl doare sau observi o asimetrie care te îngrijorează, scoate-l cu grijă din sistem și cere sfatul unui medic.
Panoul trebuie să urmeze corpul copilului
Centura și lățimea panoului schimbă locul în care se așază copilul. Strângerea tuturor curelelor nu repară o bază prea lată; potrivirea începe de la centură și de la sprijinul coapselor.
Înainte să strângi orice curea, fixează centura în locul indicat pentru vârsta și mărimea copilului, așază-l cu abdomenul spre tine și sprijină-i spatele cu mâna, ca să nu alunece în jos când închizi cataramele laterale. Pe rând. Verifică apoi dacă panoul susține coapsele fără să apese în spatele genunchilor.
Dacă alegi un marsupiu ergonomic Manduca XT, consultă indicațiile producătorului pentru reglarea bazei și a panoului. Un model cu mai multe setări tot trebuie potrivit după lungimea copilului din momentul purtării. Și aici e ușor să te încurci.
La un bebeluș de o lună și 5 kg, reglajul pentru nou-născut lăsa totuși prea mult spațiu într-o versiune mai veche de sistem folosită de un părinte; acesta spunea că, atunci când strângea curelele laterale, spatele copilului nu mai păstra curbura dorită. E o experiență legată de un singur model, nu o regulă pentru toate sistemele. (@Ocudavidimvideooo, YouTube, [Cum ajustez dimensiunea sistemului de purtare?](https://www.youtube.com/watch?v=e5U3oqeENy0), 2023).
În altă experiență, un părinte aprecia că putea prelua ușor purtarea după un prieten și că sistemul îi susținea spatele când mergea la cumpărături. Experiența arată și o diferență practică: fiecare adult trebuie să-și potrivească bretelele pentru propriul corp, nu să preia pur și simplu reglajele celuilalt. (@quoctrung6106, YouTube, [Cum ajustez dimensiunea sistemului de purtare?](https://www.youtube.com/watch?v=e5U3oqeENy0), 2023).
În oglindă, caută aceste semne:
- centura stă fixă și nu alunecă;
- panoul susține coapsele până în zona genunchilor, fără să apese pe gambe;
- genunchii rămân îndoiți, fără să fie împinși spre lateral;
- bretelele sunt reglate egal, iar copilul nu se lasă într-o parte.
Mai strâns nu înseamnă automat mai potrivit. Dacă nu poți obține simultan susținerea coapselor și o poziție confortabilă a spatelui, oprește-te și cere ajutor pentru reglaj.
Fața vizibilă contează mai mult decât un M perfect
O poziție frumoasă a picioarelor nu ajută dacă fața copilului este acoperită sau bărbia îi cade spre piept. Când îl porți, urmărește să stea vertical și suficient de aproape încât să-i poți săruta creștetul fără să te apleci mult. Nasul și gura trebuie să rămână libere.
Mai ales la un nou-născut, care nu își ține încă singur capul, o glugă prinsă prea strâns ori o poziție lăsată să alunece poate apropia bărbia de piept și poate ascunde fața, chiar dacă sistemul părea bine strâns când l-ai pus. Fața la vedere. Bărbia liberă.
NHS recomandă ca bebelușul să fie ținut strâns, vizibil, aproape de adult, cu bărbia departe de piept și spatele susținut. Verifică aceste lucruri și după ce te așezi sau te ridici. Corpul se poate deplasa în sistem, chiar dacă la început totul părea în regulă.
La fiecare verificare, uită-te la:
- fața copilului, care trebuie să rămână vizibilă;
- bărbie, care nu trebuie să stea lipită de piept;
- nas și gură, care nu trebuie acoperite de material;
- spate și trunchi, care trebuie să rămână susținute.
Dacă bebelușul trebuie hrănit, scoate-l mai întâi din sistem și așază-l într-o poziție potrivită pentru masă. Nu încerca să-l hrănești în timp ce este purtat. După ce îl pui la loc, verifică din nou fața și postura capului; reglajul de dinainte poate să nu mai fie potrivit.
Potrivirea se verifică de fiecare dată
Un reglaj bun la plecare nu rămâne automat bun după ce scoți copilul și îl așezi din nou, schimbi poziția sau îi pasezi sistemul altui adult. Verificarea se repetă înainte de ieșire și după fiecare ajustare. Începe cu manualul. Nu te grăbi.
Poți începe lângă o oglindă, dar după ce copilul e așezat, verifică și cu mâna dacă materialul stă neted sub coapse, apoi uită-te din nou la față, fiindcă unghiul din oglindă nu arată întotdeauna dacă bărbia cade spre piept.
De exemplu, înainte să ieși din casă, fixează centura, așază copilul cu abdomenul spre tine și închide bretelele ținându-i spatele sprijinit. Privește-l din față și din profil. Dacă panoul ajunge prea sus, acoperă fața sau apasă în spatele genunchilor, oprește-te și schimbă reglajul conform manualului.
Înainte să pleci, verifică:
- dacă bretelele și centura sunt bine prinse;
- dacă bebelușul stă aproape de corpul tău și nu alunecă;
- dacă panoul sprijină coapsele fără să apese pe genunchi;
- dacă fața este vizibilă și bărbia nu cade spre piept;
- dacă poți verifica respirația fără să schimbi poziția copilului.
Plânsul, singur, nu arată întotdeauna că sistemul este reglat greșit. Copilului îi poate fi foame, somn sau pur și simplu poate să nu-i placă momentul. Uită-te la potrivire și la semnele de presiune; dacă pare că îl doare, scoate-l din sistem și verifică înainte să încerci din nou.
Dacă bebelușul a fost prematur, are o problemă cunoscută la șolduri sau dificultăți de respirație ori de tonus muscular, cere sfatul medicului înainte să alegi modul de purtare. Pentru o potrivire pe care nu reușești să o obții acasă, un specialist în purtare poate verifica reglajul împreună cu tine.
Un semn util al potrivirii este cât de ușor poți reface reglajul după o schimbare: copilul crește, alt adult îl poartă sau îl scoți și îl așezi din nou. Corpul lui îți oferă repere mai utile decât o fotografie standard, iar respirația rămâne prioritară chiar când picioarele par așezate perfect. Dacă nu poți păstra susținerea și libertatea respirației, oprește purtarea și cere ajutor. Nu e un test de pricepere. E o rutină atentă, repetată.
Informațiile din acest articol au scop exclusiv informativ și educațional. Nu înlocuiesc consultul unui medic sau specialist.
Surse și experiențe din comunitate:
– YouTube, @Ocudavidimvideooo, [Cum ajustez dimensiunea sistemului de purtare?](https://www.youtube.com/watch?v=e5U3oqeENy0), 2023.
– YouTube, @quoctrung6106, [Cum ajustez dimensiunea sistemului de purtare?](https://www.youtube.com/watch?v=e5U3oqeENy0), 2023.
Locale
Ochelarii și naveta schimbă alegerea căștilor înaintea fișei tehnice
Sursa foto: all-audio.ro
O pereche poate suna bine în primele minute și totuși să ajungă în sertar dacă îți apasă ochelarii, alunecă la mers ori te izolează de colegi. Un utilizator a povestit că niște căști intraauriculare îi fuseseră comode, dar un model cu cupe îi apăsa brațele ochelarilor și devenise greu de folosit (@chiks7306, YouTube, [Ghid de cumpărare a căștilor], 2025).
Ghidurile de cumpărare compară tipurile de căști, autonomia, izolarea fonică și funcțiile. Pentru rutina ta, însă, contează și traseul, orele petrecute la birou sau momentele când vrei să auzi ce se întâmplă în jur.
Felul în care alegi căștile potrivite pentru stilul de viață zilnic pornește de la locurile și activitățile în care le porți. Forma și funcțiile vin după.
Începe cu programul tău real, nu cu lista de funcții
Începe cu traseul. Nu cu lista. Gândește-te când pui căștile, cât timp le porți fără pauză și dacă treci des dintr-un spațiu liniștit într-unul aglomerat. Dacă ieși dimineața cu ele, lucrezi apoi la birou și le pui iar pe drumul spre casă, uită-te la schimbările dintre aceste momente, fiindcă o singură funcție nu se potrivește la fel peste tot în rutina ta.
Notează ce contează cel mai mult în locurile unde le folosești:
– în transportul public, izolarea fonică și fixarea pot conta mai mult;
– la birou, presiunea după câteva ore și claritatea microfonului pot cântări mai mult decât accentul pe bas;
– la plimbare, să auzi sunetele din jur poate fi o prioritate;
– la sală, verifică fixarea la mișcare și rezistența la transpirație în descrierea modelului;
– pentru cursuri sau jocuri, ține cont de microfon, stabilitatea conexiunii și întârzierea sunetului.
Autonomia merită verificată în raport cu programul tău, nu cu o zi ideală în care nu uiți niciodată să încarci nimic. La unele modele, cifra totală include încărcările oferite de carcasă; verifică dacă descrierea se referă la o singură încărcare sau la folosirea căștilor împreună cu carcasa. Dacă le folosești doar pe drum, contează și cât de ușor le iei cu tine.
Forma căștilor se simte înaintea sunetului
Ochelarii schimbă proba. Presiunea se simte. Nu întotdeauna imediat. Căștile care par confortabile când stai nemișcat pot deveni deranjante după ce te deplasezi, vorbești sau le porți o perioadă mai lungă. O pereche ușoară poate totuși să apese într-un singur punct, iar una mai grea să se simtă mai comodă dacă pernițele distribuie contactul diferit și nu împing brațele ramei spre tâmple după câteva ore de purtare, în care vorbești și te miști.
Fiecare formă vine cu propriul compromis.
Cu ochelarii pe tine, probează căștile exact așa cum le-ai purta în mod obișnuit. Mișcă ușor capul și vezi dacă se deplasează. La cele intraauriculare, verifică dacă se fixează fără să simți că trebuie să le împingi mereu la loc. La modelele cu cupe, fii atent la punctele de presiune de lângă tâmple. Aici, un detaliu mic se poate face simțit după o zi de lucru.
Dacă nu poți să le probezi înainte de cumpărare, citește cu atenție descrierea formei și condițiile de retur. Greutatea, materialul pernițelor și felul în care se așază pe ureche pot orienta alegerea, dar nu prezic perfect cum se vor simți după câteva ore. Tocmai de aceea, experiența altei persoane te ajută să formulezi întrebări; nu îți spune singură ce pereche să cumperi.
Izolarea nu se potrivește tuturor momentelor
Anularea activă a zgomotului și designul cu urechea liberă se potrivesc unor momente diferite. În metrou, reducerea sunetelor constante de fond poate fi binevenită; la birou, unde colegii îți vorbesc des, aceeași izolare te poate face să scoți căștile de fiecare dată. Depinde de loc. Nu e o regulă.
Înainte să alegi, gândește-te la compromisurile fiecărui context:
– pentru tren sau autobuz, poți căuta izolare mai bună, mai ales dacă zgomotul constant te deranjează;
– pentru plimbări, căștile cu urechea liberă îți pot permite să auzi mai ușor sunetele din jur;
– la un birou comun, contează cât de des vorbești cu oamenii din apropiere;
– într-o încăpere gălăgioasă, sunetul din căștile fără dopuri se poate pierde mai ușor în zgomot.
Nici căștile cu urechea liberă nu te scutesc de atenție când traversezi sau mergi prin zone aglomerate. Ele schimbă cât de mult auzi din jur, nu înlocuiesc grija față de trafic și de oamenii din apropiere. Într-o zi cu multe drumuri pe jos, poate fi un compromis pe placul tău; într-un autobuz zgomotos, s-ar putea să preferi mai multă izolare.
Dacă vrei să explorezi această categorie, castile Bose Ultra Open Earbuds Lunar Blue sunt listate pe all-audio.ro, distribuitorul autorizat Bose în România. Modelul are un design cu urechea liberă și poate interesa dacă preferi să nu introduci căștile în canalul urechii și vrei să auzi mai ușor sunetele din jur. Pentru un drum zgomotos, alegerea s-ar putea să fie alta.
Căștile potrivite nu sunt neapărat cele cu cele mai multe funcții, ci cele pe care poți să le porți fără să te gândești constant la presiune, izolare sau încărcare. Iar confortul nu arată la fel în autobuz și la birou: o funcție plăcută într-un loc poate deveni stânjenitoare în altul. Înainte să alegi, gândește-te la momentul zilei în care le porți cel mai des și probează-le cu ochelarii, dacă îi folosești.
Surse și experiențe din comunitate:
– YouTube, @chiks7306, [Ghid de cumpărare a căștilor](https://www.youtube.com/watch?v=2X6XNuFXnjU), 2025.
-
acum 6 daysMadridul viitorului, proiectat de studenți: Saint-Gobain România lansează etapa națională a celei de-a XXII-a ediții a Concursului Internațional de Arhitectură
-
Ce trebuie sa stiiacum 6 daysCe factori influențează prețul unei nacele de închiriat?
-
Economieacum 5 daysCe modificări poți face la un proiect de casă după obținerea autorizației de construire?
-
Sportacum 4 daysPadbol România, pe primul loc la Stockholm: două echipe pe podium și 13 victorii în 14 meciuri
-
Ce trebuie sa stiiacum 4 daysRinoplastie în Turcia: preț, tehnici și ce compari de fapt în 2026
-
Ce trebuie sa stiiacum 5 daysTâmplăria și aerul din casă – ce respiri când ferestrele sunt de calitate
-
Ce trebuie sa stiiacum 4 daysCâte zile de concediu poate avea un angajat într-un an?
-
acum 4 daysHarta-firmelor.ro: platforma gratuită care arată cine se află în spatele companiilor din România



