Daca ne uitam inapoi la filmele care au ajuns sa defineasca anii 2010 atat din punct de vedere critic, cat si din punct de vedere comercial, este aproape imposibil sa inclestam totul in cateva cuvinte sau expresii concise. Poti sustine ca fiecare rezumat schiteaza o forma de arta intr-un fel de tranzitie, dar aceasta deschidere particulara de 10 ani a sugerat ca cinematografia – nu doar un cuvant din New York – se confrunta cu crize de identitate. Ce a fost oricum un ,,film”? A fost un documentar de aproape opt ore, din mai multe parti, care s-a afisat intr-un teatru? A fost un proiect de animale de companie condus de autori care a debutat pe un serviciu de streaming? A fost un serial TV realizat de un regizor pe care criticii de film l-au apreciat?
Am inceput deceniul cu o drama despre un pionier al social media, care ar ajuta sa faca din internet, modul nostru principal de comunicare, dar s-a incheiat cu o poveste lunga si epica facuta de cel mai mare producator de filme din America pe care majoritatea oamenilor il vor vedea pe Netflix. In 2010, notiunea de ,,univers cinematic” parea indepartata. Acum este modelul dominant al studiourilor de la Hollywood. Nimeni nu ar fi putut ghici ca ar exista 23 de filme Marvel si o noua trilogie Star Wars cu mai multe filme spin-off si o intreaga ardezie de clasice animate. Nimeni nu stia ca Disney ii va detine pe toti. Dupa ce ai parcurs intreaga lista, verifica si lista cu seriale de la A la Z daca nu mai ai la ce sa te uiti si vrei sa incepi un serial nou, sunt o multime de variante din care sa alegi.
Black Panther (2018)
Primul super-erou negru al lui Marvel a facut istorie instantaneu – a fost si primul film Marvel care a fost nominalizat la Oscar pentru cea mai buna imagine – dar nu te gandi ca Black Panther este doar o corectie pentru ani de neglijare a diversitatii. Este, de asemenea, un blockbuster, amabilitatea viziunii regizorului Ryan Coogler, regele combaterii criminalitatii al lui Chadwick Boseman al tarilor africane fictive din Wakanda si a abordarii umaniste a lui Michael B. Jordan asupra arhetipului chinuit. Contributia lui Coogler pentru filmele cu supereroi va fi amintita ca mai mult decat o simpla intrare in MCU. Este inceputul unei revolutii.
Once Upon a Time in…Hollywood (2019)
Penultimul film al lui Quentin Tarantino (sau asa pretinde el) creeaza o istorie revizionista nemaipomenita reimaginand marginea Hollywoodului in epoca crimelor Manson. Amuzamentul da loc unui lucru sinistru, o vedeta TV (Leonardo DiCaprio) si colaboratorul sau dublu-cascador (Brad Pitt) – ambii actori sunt sublimi – se intersecteaza cu starletul in crestere Sharon Tate (Margot Robbie) si gasca Manson.
Snowpiercer (2013)
Science fictionul functioneaza metaforic, desigur. Noi suntem cu adevarat extraterestrii, etc. Aici, in viitorul lui Bong Joon Ho, metafora functioneaza mai mult, mai ales, literal. Snowpiercer este un tren care arde prin ramasitele inghetate ale Pamantului. Este tot ce a mai ramas – societatea, stratificarea sociala – verticalizate si energizate. Oamenii din spate, condusi de Chris Evans, se lupta pe front. Tilda Swinton si dintii ei falsi comit atrocitati. Pe masura ce saracii depasesc privilegiatii, secretele sunt expuse si se fac compromisuri. Este o plimbare fara rasuflare, o premisa ingusta care se deschide atat de capabil incat metafora ameninta sa depaseasca sensul.
Looper (2012)
Cu cativa ani inainte de a intra in universul Star Wars cu The Last Jedi, scriitorul-regizor Rian Johnson a prezentat calatoriile in timp cu Looper. Situata intr-un viitor apropiat, povestea lui Johnson este in cele din urma un noir, dar mai mult decat atat este o privire inteligenta asupra a ceea ce ar face oricine daca ar putea incerca sa remedieze trecutul – sau viitorul.
The Social Network (2010)
Este unul dintre acele filme perfecte, cum ar fi All the President’s Men sau Dazed and Confused sau Sweet Smell of Succes, pe care le puteti urmari din nou si din nou. Te raneste, fascineaza si rezoneaza; fiecare moment este extrem de distractiv si esential. Traiti povestea creatiei Facebook, aceasta capodopera a lui David Fincher / Aaron Sorkin atinge povestea interioara a timpului nostru: modul in care noul mod de conectare cu altii prin Internet a fost inventat de oameni – cum ar fi Mark Zuckerberg, jucat de Jesse Eisenberg.
