Vinul este băutura zeilor şi are o relaţie apropiată cu religia. Vodca se bea în schimb cu religiozitate în anumite zone ale lumii, pe când whiskey-ul este considerat de mulţi licoarea perfectă. În umbra lor, sau poate doar mai timid, s-au dezvoltat însă şi alte băuturi, cum este cazul ginului, care are în spate o poveste demnă de un roman. De aventuri. Dar nu doar istoria îl recomandă, ci şi gustul aromat care a convins unele dintre cele mai luminate minţi, precum Winston Churchill, Philip Larkin sau F. Scott Fitzgerald. Şi, nu în ultimul rând, pe James Bond.
Ginul şi vodca sunt două băuturi spirtoase foarte distincte. Unul este asociat cu arome de pin şi de plante, în timp ce celălalt este adesea poziţionat ca o entitate inodoră, fără gust.
Cu toate acestea, cele două sunt înlocuitori frecvenţi unul pentru celălalt în cocktail-uri precum Martini sau Vodka/Gin Tonic.
Vodcă
Vodca este definită de ceea ce nu este. Ea trebuie să fie fără aromă (bine, cu excepţia celei aromate), clară, şi în orice fel să nu iasă cu nimic în evidenţă. Cuvântul „vodcă” vine din cuvântul rusesc pentru apă, „voda”. Vodca nu este singura băutura spirtoasă cu aceste calităţi. Există, de asemenea, cachaça, rom, soju şi altele. Ceea ce separă vodca de restul este faptul că poate fi făcută oriunde şi din multe lucruri.
Cocktail-urile cu vodcă se bucură cel mai frecvent de caracteristicile şi aromele a tot ce se amestecă în băutură. Dacă este o vodcă şi suc de portocale, va avea gust în primul rând de suc de portocale. Dacă este vodcă şi suc de merişoare, va avea gust de merişoare. Există însă câteva cocktailuri emblematice pe bază de vodcă, printre care se numără Bloody Mary, White Russian, Moscow Mule şi Vesper Martini popularizat de James Bond.
Gin
Gin este un lichior cu un anumit nivel de aromă de ienupăr care este îmbuteliat la cel puţin 40% alcool în volum. Ienupărul, caracteristica definitorie a ginului, are un gust de pin, dar este şi erbacee şi floral. Producţia ginului datează din timpul băuturii olandeze Jenever, o băutură spirtoasă medicinală, pe bază de vin. Englezii a pus mâna pe această băutură în timpul războiului de 80 de ani şi al războiului de 30 de ani din anii 1600, când era numit „curajul olandez”.
De-a lungul timpului, băutura a pierdut baza de vin în detrimentul unei baze spirtoase neutră distilată, dar a păstrat ienupărul. Marea Britanie a îmbrăţişat ginul cu toată inima (puţin prea multă inimă) şi a devenit cunoscutăsub numele de „ruina mamei” din cauza cantităţii de gin pe care fiecare persoană din ţară o consuma. Ginul a devenit băutura spirtoasă de bază pentru multe din cocktail-urile clasice.
Gin poate fi împărţit în cinci stiluri de bază. Este London Dry, care este lipsit de orice dulceaţă; Plymouth Gin, care trebuie făcut în Plymouth, Anglia; Old Tom gin, care este puţin mai dulce; Navy Strength, care are 57% alcool în volum sau mai mare; şi American sau West Coast gin, care este de obicei mai mult pe bază de plante.
Indiferent de stil, ginul poate fi produs în trei moduri: distiliat – boabe de ienupăr şi alte substanţe aromatice sunt adăugate la o pastă fermentată şi distilate împreună; redistilat – o băză spirtoasă neutră redistilată cu fructe de ienupăr şi alte arome; compus – realizat prin amestecarea unei băuturi spirtoase neutre şi fructe de ienupăr sau alte arome.
Atât ginul, cât şi vodca pot fi făcute din orice, dar unele baze comune sunt porumb, grâu, secară, cartof, struguri şi sorg. Alte posibilităţi includ morcovi, sfecla şi chiar lapte.
