tacerile-iubirii

Te-ai întrebat vreodată în câte feluri poate să tacă un om ? Gramatica iubirii cunoaște nenumărate astfel de tăceri. Există un limbaj al gesturilor elegante, prin care ne exprimăm admirația, afecțiunea, solidaritatea, suferința sau durerea… Există o tăcere prin care vrem să arătăm că suntem supărați, așa cum există o tăcere prin care ne exprimăm dezacordul cu ceva, cu cineva, există o tăcere care anunță o furtună, așa cum există o tăcere a sentimentelor împietrite, poate în prea multe cuvinte grele, așa cum există tăcerea celui care nu mai aude ecoul surd al iubirii. Pentru că iubirea nu are trup, ea este spirit pur care ne-a cuprins la un moment dat trupurile și a învățat să vorbească prin noi. Atunci când ne rostim vorbe grele, torente de cuvinte care rănesc, atunci când vorbele rostite nu mai sunt șoapte de iubire, ci se transformă în zgomote dureroase, iubirea se retrage, supărată, în tăcere, speriată de o limbă necunoscută și aspră, pe care nu o cunoaște.

De interes:  9 mai

Când glasul iubirii tace, este bine să îl lăsăm un timp acolo, să nu-i răscolim profunzimile cu alte și alte vorbe aruncate înaintea gândurilor. Dacă o sufocăm în furtuna cuvintelor care îi sunt străine, iubirea va tăcea înaintea noastră și nu-i vom mai auzi cântecul pentru mult timp, uneori niciodată…Când vom învăța să tăcem și noi, din când în când, să nu mai dăm glas cuvintelor stridente, goale și reci, atunci iubirea va învăța din nou să vorbească prin noi, poate printr-o altă voce, dar mereu și mereu în aceeași tonalitate.

Ea te iubește si cand tace… 🙂

Citeste mai multe pe:

https://www.facebook.com/alexandruchermeleu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.