În practică, ICE Dunărea s-a transformat într-o structură care cerea taxă de protecție tuturor producătorilor români care își doreau ca produsele lor să treacă granițele, deoarece exportul produselor în alte țări se putea face numai prin această întreprindere. 
Actul de naştere al ICE Dunărea, din 1982, raportul prin care şeful Securităţii Tudor Postelnicu îi cerea lui Nicolae Ceauşescu înfiinţarea structurii, este primul document din cele 297 de volume aflate în arhiva întreprinderii, documente care se află acum la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Crearea ICE Dunarea a fost ideea generalului Aristotel Stamatoiu, devenit director al societatii.

Generalul Stamatoiu a fost anterior şef al Direcţiei de Contraspionaj, structura care avea în componenta ei şi un compartiment special, numit Serviciul Independent pentru Comerţ Exterior – cu rol în asigurarea contra-informativă a comerțului exterior.

Generalul Pleşiţă, fostul șef al Centrului de Informații Externe pasează însă ideea înființării, conform unor interviuri acordate la începutul anilor 2000, chiar lui Nicolae Ceauşescu. „Voi sesizați că ăștia primesc comisioane. Ia faceți o întreprindere de comerţ exterior ca să le dați un exemplu ăstora de cum se face comerț exterior fără şpagă”, ar fi spus dictatorul.
Generalul Pleșiță argumenta necesitatea acestui serviciu-tampon din cauza corupției.
„Firmele de comerț exterior nu erau rentabile atunci. Mai existau în ţară, pe lângă diverse ministere, peste 20 de întreprinderi de comerţ exterior, dar nu erau rentabile. Corupţia, defecţiuni în conducerea lor făceau să meargă prost. Le era frică al dracului de noi, dar învingea tentaţia. Toţi aveau conturi şi afară. Era greu să-i depistăm. Aveam limite. Erau lacomi uneori şi sesizam aceste defecţiuni”, a spus generalul.
Astfel, ICE Dunărea s-ar fi născut din intenții bune, cu atât mai mult cu cât Ceaușescu spunea că va folosi, și a și folosit, banii din conturile Întreprinderii de Comerţ Exterior pentru plata datoriei externe.

Contractele ICE Dunărea erau vizate de Direcția Valutară din Ministerul de Finanțe, direcție condusă între 1982 și 1987 de Teodor Stolojan, iar ofiţerii de securitate întocmeau anual rapoarte, în exemplar unic, care ajungeau pe masa preşedintelui comunist.
Numai în ultima lună înainte de Revolutie s-ar fi încasat 127 de milioane de dolari, cu 50 la suta mai mult peste planul propus în anul respectiv.
ICE Dunărea părea un succes al lui Nicolae Ceaușescu, însă realitatea a lovit abia după ce au murit oameni în stradă pentru a pune capăt dictaturii.
Arhivele CNSAS dezvăluie modul în care ofiţerii ICE Dunărea acționau. Toți, aleși pe sprânceană, convinși să treacă în tabăra regimului Ceaușescu cu promisiunea tacită că va fi bine pentru toată lumea. În special pentru ei, care vor avea un statut privilegiat și posibilitatea de a ciupi din banii proveniți din activitățile economice sub forma unui comision. Important era să se acopere cu acte, să știe să învârtă cifrele, însă după un timp, îmbătați de putere, securiștii de la ICE Dunărea, nu au mai ținut cont nici măcar de asta.

De interes:  21 iulie – Banat FM

Securitatea profita de orice, inclusiv de pozitia strategica a tarii. Transportul transfrontalier era facil, deoarece Romania stapaneste Gurile Dunării, un important punct strategic pentru controlul Mării Negre, al doilea după Bosfor.
Arhivele rămase în urma firmei de casă a Securității arată cum ICE Dunărea încasa comisioane ca să permită cale liberă pe Dunare. Conform jurnaliștilor de la Evenimentul Zilei care au studiat dosarele de la CNSAS, intermediarii plăteau comisionul în conturile ICE Dunărea deschise la Banca Română de Comerț Exterior, viitoarea Bancorex.

De exemplu, România a vândut armatei Republicii Democratice Sudan 12 elicoptere IAR 330-Puma, piese de rezervă și armament. Tranzacția s-a făcut prin intermediul societății Ararat International Corporation Limited din Sudan.
După ce Sudanul a plătit primele tranșe, 16 milioane de dolari, societatea a cerut plata comisionului, două milioane de dolari.
„Ca un gest special de bunăvoință, noi vom onora suma de 120.000 de dolari, pe care dumneavoastră să o transferați la BRCE”, promiteau sudanezii.

Ofiţerii de la ICE Dunărea întocmeau și rapoarte despre diverşii parteneri de afaceri sau posibil parteneri.
„Din discuțiile purtate a rezultat că Iordan se ocupa de afaceri cu armament de circa trei ani, perioadă în care a intermediat vânzări pentru Libia, Irak, Liban, Arabia Saudită și Kuweit. Ultima sa afacere ar fi fost intermedierea vânzării către Irak a 20 de eliecoptere americane”, arătau ofiţerii.
„S-a stabilit că Iordan, în circa două-trei săptămâni, să obțină oferte ferme pentru armamentul menționat precum și alte tipuri, urmând a le aduce personal la data pe care i-o vom stabili”, se arată în raportul citat de EVZ.
După ce s-au stabilit contactele, ofiţerii i-au cerut acestuia să le cedeze 25% din valoarea comisionului său.
În operatiuni au fost implicate și folosite drept acoperire întreprinderi precum: I.C.E. Terra, I.C.E. Delta, I.C.E. Carpati, I.C.E. Romtehnica pentru armament, toate fiind coordonate de securistii de la I.C.E. Dunărea. Produsele și piețele preferate erau următoarele: făina de grâu și cereale din Balcani spre întreaga Europă, cafea din America Latină dusă în Asia și Europa Occidentală, confecții si produse din industria textila din Asia, plasate în Europa Occidentală.

De interes:  CHECK-IN. Compania de drumuri, amendată de Poliția Rutieră

Totodată, securiștii de la Dunărea au repetat tiparul pe care înființarea acestei firme ar fi trebuit să-l distrugă: o mare parte din comisioane s-au luat în genți diplomat, nu prin transfer bancar, iar urmele acelor bani s-au pierdut prin buzunarele ofițerilor.
„Este clar că anumite tranzacţii se făceau în cash şi că întâlnirile se făceau în ţările europene de unde banii erau tranzitaţi cu valizele diplomatice. Cât din aceştia ajungeau în conturi… documentele nu atestă o practică de scurgere a banilor”, spune Laura Stancu, director arhive CNSAS.

Băieții deștepți de la ICE Dunărea au făcut tranzacții nu doar cu armament, ci și cu petrol, pe întreg mapamondul.

Istoricul Marius Oprea a scris despre o astfel de afacere între ICE Dunărea şi Uzina de Tractoare din Braşov, prin care Securitatea percepea nu mai puţin de 50% comision pentru exportul de tractoate în Siria, în 1987.
”Comisioanele Securităţii au adus industria pe butuci şi la Braşov au generat revolta muncitorilor, care şi-au văzut salariile diminuate în medie exact cu cuantumul ”taxelor” percepute de Securitate.”, a constatat istoricul Marius Oprea.
Și nu doar taxele impuse industriei românești au dus la îngenunchierea postdecembristă a țării, ci și favorizarea de către ICE Dunărea a unor firme internaționale, unele controlate tot de români.

De interes:  Peste 3.000 de solicitări pentru cursuri remediale

Momentul decembrie 1989 a fost dur pentru unii dintre cei care au dirijat această structură. Tudor Postelnicu, ministrul de Interne care a întocmit primul raport de înființare a ICE Dunărea a fost prins de revoluționari cu suma de 1,5 milioane de dolari asupra sa, bani scoși din conturile întreprinderii, scria presa vremii.

În aprilie 1990, ICE Dunărea a fost lichidată printr-o Hotărâre dată de Guvernul condus de Petre Roman. Sumele existente în conturile firmei au fost preluate de fostul Bancorex.
În conturile întreprinderii erau peste 4 miliarde de dolari, despre care încă nu se ştie în posesia cui au ajuns.

În 2001, dar şi în 2002, scrie istoricul Marius Oprea, „prin patru ordonanţe de urgenţă ale Guvernului Năstase, tot atâtea servicii secrete din România – SRI, SPP, SIE şi STS – au primit dreptul să-şi înfiinţeze „firme sub acoperire”, să joace pe piaţă prin proprii agenţi economici. Prin aceste firme sub acoperire a fost reînviată practic fosta ICE Dunărea”, semnala Oprea.

O altă bornă a istoriei ICE Dunărea a fost în primul mandat al lui Traian Băsescu, când Serviciul de Informații Externe a întregit partea de arhivă lipsă din cadrul CNSAS, predând 297 de volume desecretizate.
Subiectul predării ultimei părţi a arhivei ICE Dunărea către CNSAS a stârnit o dispută între preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta. Băsescu iniţiase o hotărâre de desecretizare a ultimei părţi a arhivei Dunărea, dar solicitarea a fost respinsă ca urmare a opoziţiei prim-ministrului. Într-un final, iniţiativa a fost aprobată.
Traian Băsescu a declarat că intuieşte o presiune „uriaşă” pe premier, pentru ca arhiva ICE Dunărea să nu fie desecretizată.
„Este o chestie de securitate. Și domnul președinte are atâtea lucruri cu securitatea și eu nu vreau să am de a face cu ele”, s-a scuzat atunci Victor Ponta.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.