Alexandra Păcuraru: „Am obținut încă un succes important în fața CNA. 300 de mii de euro sunt blocați în conturile instituției”

Bună seara, dragi români! Astăzi vreau să urez un sincer „La mulți ani” tuturor celor purtați numele sfinților Apostoli Petru și Pavel. Să vă dea Dumnezeu tot ce vă doriți, zile lungi și senine și un viitor stabil la noi în țară. 

Ca în fiecare zi de joi, astăzi încercăm să gândim mai departe de granițele noastre. Nu plecăm de tot de aici, mai ales că se petrec multe evenimente care ne afectează direct. Trebuie însă să înțelegem că și dincolo de România au loc alte evenimente, care au puterea să reseteze cursul istoriei. Știrea momentului rămâne, fără dubiu, rebeliunea din Rusia. Este greu de crezut că lucrurile se vor întoarce la normalitate după marșul lui Prigojin. Mulți speculează că ar putea fi doar o regie a rușilor, dar mi-e greu să cred că Putin ar fi înscenat acest film prost, cu marșul blindatelor Wagner prin orașele patriei mamă. Nu prea văd ce ar avea de câștigat. Să arate că poate opri orice revoltă împotriva sa și că este încă liderul care conduce cu pumn de fier națiunea? Ori a fost o manevră prin care Prigojin ar fi reușit să iasă demn din război? Teorii sunt multe, însă, în opinia mea, acest episod nu reprezintă sfârșitul dare este începutul destrămării unui regim dictatorial, bazat pe epurări sângeroase și însetat de răzbunare pentru destrămarea URSS. Am văzut că Putin a făcut o baie de mulțime, cu valiza nucleară după el, în Daghestan, o republică vecină Ceceniei. Ar fi avut oare curajul să o facă în Moscova sau în Belgorod, acolo unde se simte din plin urgia războiului pornit de el? Prin preluarea controlului, fără să se tragă un foc de armă, în orașul Rostov, Wagner a transmis un șoc puternic pentru întreaga lume, dar mai ales pentru întregul sistem politic și militar corupt patronat de Putin. În discursurile după incidentul care pare că a trezit camarila sa la realitate, președintele rus pare că vrea să facă pace cu armata și liderii ei. Dar apar informații clare că mulți generali de top știau de manevra Wagner. Grav este că sunt surse conform cărora mercenarii ar fi pus deja mâna pe depozite cu arme nucleare, iar întreaga omenire poate fi într-un pericol mai mare ca niciodată. Wagner este mai mare decât Rusia, ori Ucraina. Acești asasini profesioniști, plătiți, doar într-un an, cu un miliard de euro de Kremlin își întind tentaculele în multe regiuni ale lumii. Sunt stăpâni în Africa, acolo unde apără interesele financiare ale unor oligarhi controversați. Putin a arătat cât de „curajos” este în fața lor și a părăsit Kremlinul, chiar în timpul marșului blindatelor spre capitală. Degeaba face turnee de popularitate, chiar el a recunoscut că sistemul are fisuri grave după ce a declarat în fața națiunii că a primit „o lovitură de cuțit în spate”. Întreaga lume a observat că președintele rus este un lider laș, fără soluții, care lasă gol centrul de comandă când situația devine grea, un conducător care este dispus să negocieze, prin fratele Lukașenko, o „pace fragilă” cu un monstru pe care el însuși l-a creat. Sunt ferm convinsă că toți cei din jurul său caută o cale de a ieși din acest haos și de a-și salva pielea. Să nu ne imaginăm vreo clipă însă că Putin va renunța la luptă. Acum este încolțit ca un animal prins în propria sa capcană și încă are la îndemână variante de a riposta. Cred însă că a pierdut o mare parte din autoritatea pe care o mai avea, în fața poporului. Dar sunt convinsă că a pierdut și respectul multora dintre șefii de state care încă îl mai susțineau pe plan internațional. China și India deja dau semnale că se distanțează de el încă de dinaintea revoltei rebelilor. Nu și Viktor Orban, prim-ministrul Ungariei, care a declarat că el consideră că revolta companiei militare private Wagner din Rusia este un eveniment lipsit de importanță. El a precizat că serviciile speciale maghiare au informații despre ceea ce s-a întâmplat în Rusia și că nu consideră că președintele Putin este slăbit după acest puci ratat și citez: „Dacă acest lucru s-ar putea întâmpla este un semn clar de slăbiciune. Dar, dacă s-a întâmplat în 24 de ore, este un semn de putere… Știți, Putin este președintele Rusiei. Așa că, dacă cineva sugerează că ar putea cădea sau că ar putea fi înlocuit, atunci nu înțelege poporul rus și structurile de putere rusești”, a declarat Orban. Îmbătat de aceleași idealuri expansioniste ca ale idolului său, premierul maghiar nu are altă alternativă decât aceea de a-l susține până la capăt. Nu îmi imaginez cum crede micul Putin că va reuși să refacă gloria Imperiului Austro-Ungar, în contextul în care țara sa se supune regulamentelor UE și NATO. Degeaba privește cu jind către Ardeal, ori părți din alte state, care nu i se cuvin. Asta nu înseamnă că nu face tot ce îi stă în puteri pentru a agita spiritele. Dacă alte țări îl opresc din fașă și îl taxează atât pe el, dar și pe acoliții lui, după orice declarație imperialistă. Doar la noi, stat fără câini, Orban și cohorta lui se plimbă ca pe bulevard și pun borne maghiare în Ardeal. Mai mult, premierul ungur a descins chiar și la București. Putem specula doar ce a discutat, la cina secretă, cu șeful UDMR. Însă e clar că a venit aici cu agenda proprie, diferită total de interesele românilor, ba chiar împotriva lor. Vizitele acestea secrete, menite să incite la separatism, chiar trec nevăzute de instituțiile de forță? Suntem un stat fără pază, în care oricine poate face ce vrea? Suntem vânduți cu totul de trădători, de oamenii cărora le-am încredințat soarta noastră în mâni dar care, pentru câțiva arginți, s-au transformat în Iude care au distrus aproape ireversibil demnitatea noastră. Riscăm să ne pierdem țara! Pericolul este real! Alo, București! Te trezești? Chiar am devenit am devenit milogi peste destinele noastre, cerșetori pentru ceea ni se cuvine de drept? Suntem, ca nivel de viață, mult peste Ungaria. O arată statisticile oficiale, dar ca nivel de securitate suntem mult în urma Budapestei. Prin acțiunile sale, Orban încearcă să acopere incompetența regimului său. Regim care se clatină și care, la fel ca cel de la Kremlin, se izolează pe zi ce trece de exterior. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să veghem la pericolul care îl reprezintă pentru România.

De interes:  Transnistria își cere INDEPENDENȚA față de Republica Moldova. Ce a determinat REACȚIA Tiraspolului

Dar pentru asta ne trebuie și lideri cu teamă de Dumnezeu și cu dragoste de țară. Lideri capabili să înțeleagă contextul geopolitic pe care îl traversăm și care să fie abili diplomați pentru a se lupta, la masa puternicilor, pentru binele nostru. Indolența, incompetența celor care sunt stăpâni peste țară sunt decontate cu preț greu de români. Sper că ne vom trezi până anul viitor și că ne maturizăm electoral. Nu trebuie să mai punem ștampila pe cei care au dovedit că nu au iubire de valorile strămoșești, care distrug în loc să construiască. Văd că mișcarea naționalistă prinde contur, însă este lovită din toate părțile. Evident nu vorbesc despre acei fanatici cu discurs gol, care urlă patriotismul pe la televizor. Nu am simpatii politice, mă știți: critic atunci când lucrurile nu merg și sunt derapaje, dar vreau să le mulțumesc celor de la AUR, care au răspuns apelului nostru și provocării de a fi români. Împreună vom strânge milionul de semnături prin care putem opri OMV să ne dea în judecată la Curtea Internațională de Arbitraj de la Paris. Vom discuta toate acestea luni, cu George Simion, într-o ediție a marilor adevăruri. Până atunci, ca Petru să ne întoarcem către Dumnezeu, către credință! Ne-am pierdut ancora care ne sprijinea în această furtună agitată care a devenit viața. De aceea plutim în derivă și ne îndreptăm către stâncile care pot zdrobi întreaga corabie. Am toată convingerea că acest popor are resursele necesare pentru a se salva. Am încredere că în fiecare dintre noi încă mai bate o inimă de român mândru, care își dorește ca națiunea lui să stea cu demnitate în fața sorții și să gestioneze curajos orice rău care s-ar putea abate asupra sa.

De interes:  Bilanț coronavirus 3 martie: 5.953 cazuri noi și 114 decese

Înalt Prea Sfințitul Părinte Daniel ne învață că „Timpul este măsura devenirii făpturilor chemate de la neființă la ființă. Toate făpturile care se află în devenire, devin în timp. Dumnezeu Cel veșnic este deasupra timpului, dar toate făpturile create de El sunt create deodată cu timpul, cresc, rodesc și se împlinesc în timp ca pregătire pentru viața veșnică. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu, deși este mai presus de timp, a intrat în timp, adică S-a făcut Om la vremea potrivită sau la „plinirea vremii” și a inaugurat astfel timpul mântuirii, adică timpul unirii omului cu Dumnezeu. De aceea, Apostolul Neamurilor consideră timpul trăit în credință și în comuniune cu Hristos ca fiind timpul mântuirii: „Iată acum vremea potrivită, iată acum ziua mântuirii”… Unii Sfinți Părinți ai Bisericii au înțeles timpul vieții noastre ca fiind o carte pe care o scriem și o corectăm până în ziua plecării noastre din această viață, când Dumnezeu judecă sau evaluează timpul vieții omului privind la lumina faptelor săvârșite de el. În acest sens, Sfântul Isaac Sirul spune: «Viețuirea în lumea aceasta este asemănătoare celor ce înfățișează prin niște ciorne cele ce se află încă în forma de schițe. Fiecare adaugă și șterge din ele ceea ce voiește și dorește, făcând o schimbare în ciorne. Iar viețuirea în cele viitoare este asemănătoare manuscriselor, scrise pe materiale curate și pecetluite cu pecetea împărătească, în care nu se mai pot face nici adăugiri, nici ștersături. Deci cât timp ne aflăm în curs de schimbare, să luăm aminte la noi înșine. Și cât timp suntem stăpâni pe manuscrisul vieții noastre, pe care l-am scris cu mâinile noastre, să ne nevoim să facem în el adăugiri de bună viețuire și să ștergem din el greșelile de mai înainte. Căci cât timp suntem în lume nu pune Dumnezeu pecetea nici pe cele bune, nici pe cele rele, până în clipa ieșirii, în care se sfârșește lucrarea în patria noastră și plecăm în călătorie. Precum a zis sfântul Efrem: „Trebuie să socotim că sufletul nostru este asemenea unei corăbii gata de plecare ce nu știe unde o va duce vântul și unei oștiri ce nu știe când va suna trâmbița de război.”. Vreau să îi mulțumesc domnului avocat Constantin Durgheu pentru că a obținut încă un succes important în fața CNA. 300 de mii de euro sunt blocați din banii noștri, munciți din greu și cinstit, în conturile instituției. Câte salarii puteau fi platite, câte echipamente puteau fi cumpărate cu acești bani? De ce nu îmi dau ei 300 de mii de euro din buzunarul lor, iar dacă instanța le câștig de cauză, văd eu cum îi dau înapoi. Iar dacă nouă ni se va da câștig de cauză, în toate spețele, ce vor face cei de la CNA? Își vor da demisia de onoare? Nu e rolul meu să judec, dragilor. Dar timpul va fi cel care va scoate adevărul la lumină, să nu vă faceți griji. Noi mergem înainte, chiar dacă vor să ne pună lacătul pe ușă înainte de alegeri. Nu răspundem la rău cu rău, nu operăm la comenzile unora, vrem doar să vă prezentăm România așa cum este ea. Pe noi nu ne învârte nimeni cu cheița. Și nu ne oprim mai ales pentru că alături de noi sunteți dumneavoastră, dragi telespectatori, dar și bunul Dumnezeu. Cădem, ne ridicăm și ne scuturăm de praf, dar mergem înainte. Cu credință tare și curaj, știind că nedreptatea nu va rămâne nepedepsită! Așadar eu, Alexandra Păcuraru, vă invit să ne dăm mâna cu demnitate și să luptăm pentru a face România suverană. 

De interes:  MApN: Aceștia sunt bărbații care nu vor putea fi trimiși la război

Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.