Ovidiu Tender promite să povestească despre statul paralel și ce legătură a avut cu el, istoria  RAFO – Carom, o afacere de sute de miliarde. De asemenea, va spune și ce rol au jucat Viorel Hrebenciuc și Dan Iosif, cine a vrut să falimenteze platforma Petrochimică Borzești și ce jocuri au făcut Tăriceanu și Patriciu? 

– Bună ziua dle O T. Vă mulțumesc că ați acceptat să veniți în culisele statului paralel. Există stat paralel, domnule Tender? Este întrebarea standard cu care mă încep toate interviurile pe care le am realizat de când fac această emisiune

T: – Vedeți doamna Anca pe vremuri ceea ce acesta se numește azi st at paralel se numea sistem, înainte de 1989. Până în 2006 chiar.

Avea menirea de a apăra statul în situația unor proiecte împotriva țării într-un moment în care probabil nu existau dovezi și atunci acest sistem era ca o forta de reactie rapidă, care trebuia să împiedice niste actiuni îndreptate împotriva statului. Sistemele au fost folosite de a lungul timpului și în scopuri personale, scopuri politice, ulterior probabil ceea ce am citit în presă că era statul paralel era tocmai acest sistem care căpătase o dimensiune destul de mare și care trebuia să fie folosit în lupta politică internă

– Vă referiți la ce sa întâmplat după n-a mai functionat sistemul, s-a transformat în statul paralel, așa cum l-ați definit acuma… În ce scopul l-au folosit? doar pentru puterea lor sau pentru a susține diferite personaje politice?

T – scopul ca întotdeauna al oricărei acțiuni este unul economic evident. Scopul final controlul României de către altcineva decât cei în mod democratic.

Scopul era politic, dar evident de ajunge la financiare nimeni nu face politică de dragul politicii lumea are ca scop final bunăstarea poporului chiar dacă doar la nivel declarativ. Scopul oricărei acțiuni politice este un scop economică în final.

– Am citit foarte multe lucruri despre dumneavoastră știam foarte multe lucruri înainte să ne întâlnim au apărut tot felul de informații în spațiul public lustra va fi întâlnit cu sistemul înainte de 89 ați negat acest lucru, spunând că erați atunci minor…

T: – Eram minor eram elev. tatăl meu era ofițer de Eu am fost contactat de. Vorbim de anul 1974 eram elev la Timișoara. N-au fost chestionați extrem de importante

A: – era vorba de un scriitor la acea vreme. De ce vă întreb pentru că dumneavoastră ați subliniat încă o dată faptul că ați fost minor, noi am făcut de curând o emisiune exact despre acest lucru, s-a descoperit în arhivele securității că securitatea a recrutat sau a folosit minori, chiar copiii din clasele gimnaziale

T: – așa este fără discuție e adevărat

– vă numărați printre cei care au fost recrutați contactați

– da sigur simt printre cei care…Contactați.

– asta din cauza faptului că tatăl dumneavoastră era șef la grăniceri.

– Evident, tatăl meu a fost ofițer de securitate tatăl meu, a fost ofițer de armată. și el la rândul lui era monitorizat de către contraspionajul militar, cu atât mai mult cu cât a avut un frate care a fost deținut politic la canal și a murit la canal. Evident trebuia să fim foarte atenți în relațiile cu organul de securitate

– ce moment din 1974 până în 1989 ați mai avut vreun contact cu sistemul

– nu nu nu

– în 1989 Conduceati un hotel în Jimbolia.

– da

-Dumneavoastră ați făcut facultatea la Petroșani. Cum ați ajuns dumneavoastră să Conduceți un hotel în Jimbolia?

– Am fost înregistrat la clinica de TBC din Timișoara, ca suspect de TBC, ceea ce m-a ajutat să întrerup activitatea din domeniul pe care…

Din cauza stării de sănătate…

– A fost a fost o boală utilă mai mult

– M-am orientat către un alt domeniu care la vremea aceea era foarte actuali din generația mea știu foarte bine ce însemna mâncarea până în 1989, am gândit că e bine să fiu printre cei care dau mâncare nu care iau mâncare

– avantaj pentru cine avea…

T: – am fost la Jimbolia pentru că prima mea soție terminase facultatea inginer electro repartizată la Jimbolia și din această cauză ne-am mutat la Jimbolia

– L-ați cunoscut pe Virgil Măgureanu?

T: – l-am cunoscut acum șapte opt ani…

– Deci nu l-ați cunoscut atunci când era șeful SRI?

T: – Nu nu

– Și asta a apărut în presă că l-ați fi cunoscut.

– Deci atunci prima legătură a dumneavoastră cu conducerea serviciilor de după 1989 a fost atunci când Radu Timofte a devenit șeful SRI, pentru că domnul Timofte a fost subalternul tatălui dumneavoastră la grăniceri

T: – domnul Timofte și a început activitatea de ofițer la grăniceri în unitatea comandată de tatăl meu.

T: – Pe vremea aceea, copiii fiind ne petreceau foarte mult timp la Unitatea Militară, în unitatea a cărei comandant era tata, Radu fiind tânăr ne-am apropiat de mici, am păstrat legătura toată perioada care a urmat. Chiar și după a fost scos din armată, din cauza surorii lui, după cum bine știți că știți că sora lui a plecat în Statele Unite, el a fost mutat de pe frontiera cu Serbia pe frontiera Moldova cu Uniunea Sovietică. Ulterior a fost trecut în rezervă. Am păstrat legătura în tot acest timp

– și când a devenit șeful serviciului român de informații ați avut legătură? doar prieteni sau ați și colaborat?

T: – nu am avut niciun fel de colaborare profesională cu el.

– cum ați făcut primii bani domnul Tender?

T: – – Este o întrebare la care pot să vă răspund și mă bucur că mă întrebați, e bine să facă lumină. în martie 1990 s-a dat decretul legii 54, era un băiat deștept din Timișoara care făcuse o firmă de turism, a închiriat autocare și ducea turiștii români, comercianții români, în Serbia… Micul trafic de frontieră. Noi am preluat ideea lui am făcut o și eu, am închiriat două autocare În 1990, în septembrie 90 nu existau contabilitate, impozite, taxe. În 90, septembrie, aveam deja primele două autocare ale mele.

În 91 a fost dl Cîrpan, fostul director a Comtim-ului, prefect, a dat dreptul șefilor restaurantelor să poata să cumpere pe cele care erau în spații naționalizate, a fost un prieten de al meu care avea un restaurant foarte mare în centrul Timisoarei: restaurantul Palace, dintre catedrală și operă chiar în centrul TM. El nu avea bani, eu aveam bani între timp a venit la mine cu el și am cumpărat restaurantul Palas în 1991.

– Deci din mâncare ați făcut bani.

T: – nu

– turism și mâncare

T: – nu. După ce am luat, asta se întâmplă prin iarnă, februarie- martie, am avut în continuare norocul să întâlnesc o firmă spaniolă cu care am deschis primul salon de Bingo din Europa de Est la 1 august 1991 în localul restaurantului Palace din Timișoara. a fost o nebunie.

– să faceți aceste investiții chiar așa… autocarele de exemplu…

T: – din banii câștigați.

– le-ați închiriat?

T: – le-am închiriat însă se câștigau foarte mulți bani. Îmi aduc aminte, la fiecare două zile când aveam curse câștigam 15.000 lei și nu știu câte mii de euro. Erau bani foarte mulți. și la 1 august când am deschis primul salon de Bingo din Europa de Est am mai adus 1.000 de automate de poker, am mai deschis încă 4 saloane de Bingo, ca să vă faceți o imagine numai la Timișoara în fiecare zi doar salonul de Bingo din Timișoara imi aducea contravaloarea unui apartament de patru camere.

nu se plăteau taxe nu se plăteau impozite nu se plăteau taxe pe jocurile de noroc până în 94 și din cauza asta am avut o perioadă în care am reușit să mă capitalizeze și să câștig foarte mulți bani

– Și ați reinvestit banii în ce?

– În 95 am început să vin la București pentru că aici conform unui clasic în viață am înțeles că sunt banii dumneavoastră și a venit convenția democrată la putere, n-aveam nicio relație, nu aveam nicio cunoștință pe aici..

– N-ați avut nicio legătură cu politicul pana atunci

T: – Absolut nimic. În 96 când a venit convenția a început marea privatizare. Cei care aveau relații luau hoteluri restaurante spații comerciale…

– Din Timișoara… Si frații Cristescu…

T: – Ei erau axați pe Timișoara da da

Eu fiind în București…

– Dar cum de n-ați avut loc să luați în Timișoara că ei au luat Cam tot acolo

T: – – nu mai am gândit să rămân în Timișoara

– ați vrut să mergeți la nivel mare

T: – da. și în această perioadă la București când a început marea privatizare a convenției democrate cum spuneam cei cu relații luau spații comerciale, hoteluri, restaurante Eu luam ce rămânea: fabrici uzine că nu interesau pe nimeni.

– ce fabrici ați luat care au fost primele fabrici pe care le ați luat

T: – am luat compania de geofizică de sondă Ploiești

– ați rămas cumva conectat la pregătirea pe care o făcuserăți în facultate

T: –Nu, am luat ce puteam să iau

Am luat grupul de firme nuclear-montaj care avea la acel moment 5.000 de angajați.

– dar nu ați avut totuși o strategie, o gândire atunci când ați cumpărat anumite…

T: – Ba da, intenția mea era să cumpăr sub valoarea activelor. dacă cumva nu merge treaba să le pot vinde. însă vă imaginați că era concurența foarte mică. unora le era teamă că se va întoarce comunismul. românii care nu aveau bani sau care aveau ceva bani se băgau în altele. și vă dau un exemplu foarte simplu. compania Atlas gip din Ploiești: am cumpărat o cu 600.000 de dolari la licitație cu strigare. singura companie de profil din România. în ziua în care am cumpărat o avea de încasat 3 milioane de dolari de la Petrom deci în momentul în care am cumpărat o am câștigat 2 400 000 și firma pe gratis. o firmă care factura pe vremea aceea între 150 și 200 de miliarde la Petrom.

Firma asta în 2007 am vândut cu 32 de milioane de euro. Luand-o cu 600.000 de dolari.

În 2000 am luat societatea de prospecțiuni geologice

– Unde ne aflăm astăzi aici e chiar sediul societății

T: – pe asta am luat o cu două milioane de dolari. În 2007 era capitalul la 430 de milioane de euro pe bursă. Din cei 86 la sută cât am avut am vândut 30% am luat 100 și ceva de milioane după care am făcut alte investiții. practic din asta am continuat. sunt multe altele

Grupul Făgăraș, ICSH, XXX

– Deci v-ați extins

T: – da dar cele mai multe achizițiile le-am făcut pe vremea convenției când s-a privatizat masiv

– Cum ați ajuns în Moldova?

T: – în Moldova românească? La ce vă referiți, la carom?

– la carom, da.

T: – în 2001 cred. înainte de 2000 nu am avut nicio legătură acolo

– Deci târziu.

T: – lucram foarte mult cu cele doua companii și Atlassib cu Petrom. Petromul atunci… a fost o perioadă în care era într-un blocaj financiar. Avea mulți bani de încasat, dar nu erau bani pe piață și atunci au apărut tot felul de intermediari, care lichidau creanțe. Au venit și la mine o echipă – unul este cunoscut, celălalt este necunoscut Marian Iancu cu Costel Mărgărit

– Domnul Iancu care a fost condamnat în același dosar cu dumneavoastră la 14 ani de închisoare

T: – da. El a venit trimis de Dani Iosif, un prieten din copilărie

– Dan Iosif la vremea aceea consilier prezidențial

– urma să fie, vorbim de anul 2000, după a devenit consilier prezidențial.

Mi i-a recomandat ca profesioniști în lichidare a creanțelor, am început să le dau creanțe la 30 -60 de zile îmi aduceau banii și lucrurile mergeau bine. Eu îmi rezolvasem problema, ei isi rezolvau prob lor, pentru că ei făceau comerț cu produse petroliere, se duceau luau de la rafinării pe baza creanțelor mele pe care le aveam către Petrom, Petromul avea de încasat de la rafinărie… era o poveste…

– aceasta este perioada în care au început și problemele dumneavoastră

T: – nu au început niciun fel de probleme, n-am avut absolut niciun fel de problemă. în 2002 Marian Iancu a venit la mine cu informațiile referitoare la faptul că furnizorii de țiței către RAFO au oprit livrările de teamă că RAFO urma să intre în faliment și dacă mă interesează să stăm de vorbă cu proprietarul la vremea respectivă, cu Iacobov…

– cu Corneliu iacobov

T: – da. pentru că este dispus ca să cedeze din acțiunile pe care le are în situația în care cineva salvează situația. am luat o creanță de la Petrom de 1.400 de miliarde asupra lui RAFO, că de fapt ăsta era pericolul de care le era teamă furnizorilor de țiței, am îndepărtat acest pericol au început din nou să curgă

– l- ați cunoscut atunci pe domnul Viorel Hrebenciuc?

T: – da. pe Viorel Hrebenciuc la cunoscut mai devreme, în 95, l am cunoscut prin Radu Timofte.

– a făcut parte din toată această discuție cu Corneliu iacobov domnul Hrebenciuc?

T: – da. fiind din Bacău Probabil că era interesat. de bunul mers al lucrurilor

– văd o tentă ironică În ce spuneți

T: – așa și… am discutat despre intenția pe care o avem, iacubov promisese 50% din acțiunile rafinăriei în situația în care eu interveneam ea era falimentară, practic eu îi lăsăm lui 50% din afacere.

– Da dar nu aveați spatele politic pe care îl avea domnul iacubov.

T: – corect. lucrurile au început să meargă a fost veselie între timp nu știu dacă vă mai amintiți a fost scandalul cu înaltul oficial NATO Matzer.

– Voiam să vă întreb pentru că în discuțiile cu domnul Talpeș, am realizat mai multe emisiuni cu domnul Talpeș, a apărut și discuția cu acest general NATO. A apărut și numele dumneavoastră. Facem o paranteză, ce se întâmplă de fapt cu acest general NATO acuzat de corupție la cel mai înalt nivel al cart gen NATO.

T: – lucrurile au fost foarte simple. Când el a venit a fost desemnat de secretariatul general NATO ca să sprijine România în vederea aderării, George Maior era secretar de stat însărcinat cu acest lucru.

– îl cunoșteați pe George Maior?

T: – atunci la am cunoscut. Soția mea era directorului Colegiului Național de apărare, iar George era secretar de stat

– Cum luați cunoscut pe domnul Maior

T- Cred că prin Gabi Oprea

– vă cunoșteați cu Gabi Oprea la vremea respectivă?

– Păi da, că soția mea îi luase locul

– Deci soția dumneavoastră la înlocuit pe Gabi Oprea la Colegiul Național de apărare

T- La rezervele statului și era un grup de prieteni, își spuneau gașca celor de 40 de ani, la vremea respectivă… 2000-2001.

– era domnul Maior domnul Oprea cine mai era?

T- Mihnea Motoc toți cei care știți ulterior că au rămas prieteni

– domnul Coldea apăruse în perioada aceea nu era în peisaj

T- nu nu

T- Când a venit Matzer în România, nu știu cine a cerut să i se prezinte oameni de afaceri. Pentru că el are voie să facă și afaceri, pentru că ei de la Nato au voie să facă și afaceri.

Într-o seară într-un apartament al hotelului Hilton din București, împreună cu primul adjunct al SIE, și primul adjunct al SRI de la vremea respectivă, Ionel Marin și Paul Ionescu, mi-au făcut cunoștință cu Matzer.

– Deci adjunctul serviciului român de informații și adjunctul serviciului român de informații externe v-a organizat întâlnire cu generalul Matzer.

T- da. Nu cred că a fost general, nu știu ce a fost. ofițer, înalt ofițer la NATO.

Și ne am cunoscut, mi-a spus că are voie ca să facă, că România este o oportunitate

– cum de s-au gândi cei de la serviciile secrete să vă recomande tocmai pe dumneavoastră

T- la vremea respectivă aveam o imagine de om care a reușit în afaceri. o imagine de om corect fără niciun fel de suspiciuni la adresa mea și probabil nu puteau nici ei să prezinte pe oricine.

– Și faptul că mergeți tot timpul în delegații oficiale cu președintele Iliescu era o garanție.

T- mă cunoștea și domnul Talpeș, mă cunoșteau ionel Marin, Ionescu ,Timofte ei nu au recomandat pe cineva despre care nu știau nimic. mă cunoșteau și mă cunoșteau foarte bine. Mi-au spus că are voie să facă afaceri și că pe lângă banii lui administrează și banii altora

Au spus ai cui?

T- Nuu, persoane importante. Vor să investească în România pentru că ei cred în viitorul României. vă dați seama că și pentru mine era măgulitoare atenția pe care mi-o acordau

– și oportunitatea evident

T- Și oportunitatea, da. Am apreciat o la adevărata ei evaluare. Am început discuțiile, ne-am apropiat eu cu Matzer. Între timp am refuzat să mai stăm în locațiile pe care ni le oferit statul, s-a mutat la mine la hotel, stătea la mine în birou, Hotelul Strauss, hotelul sindicatelor tot la mine în 2002 în toamnă în vară mai spus că intenționează pentru România să organizeze Reuniunea șefilor serviciilor secrete statele membre NATO

– la Snagov celebra întâlnire…

T- m-a întrebat dacă vreau să fiu prezent și să sponsorizez evenimentul.

– domnul Talpeș a povestit că ați ajutat la organizarea acelui eveniment financiar la asta mă refer

T- puțin vreo 50.000 de dolari nu a fost o sumă exagerată

– v-a creat un avantaj faptul că ați sponsorizat acest eveniment?

T- matzer, la vremea respectivă, cât timp a eveniment aseară Îmi aducea la hotel pe cine voiam eu, ce șefi de servicii voiam

– Cu cine va întâlnit atunci trebuie să vă amintiți

T- nu nu. nu mai rețin, Europa. N_am nimic de ascuns. Dar nu mai rețin despre cine a fost vorba

– dar de la șefii serviciilor secrete românești beneficiati de sprijin datorită acestui ajutor?

T- nu nu nu aveam nevoie

– nici protecție?

T- Nu pentru ce? Nu făceam nimic, pentru ce

– Da dar după aceea au început să apară problemele…

– Nu Asta a fost după 2005 ce fost..

– Haideți să terminăm cu Matzer

– Matzer la un moment dat îmi spune în vara lui 2002 că s a hotărât, a văzut ce am și că vrea să ia un pachet de acțiuni din pachetul deținut de mine la grupul meu de firme. pentru mine erau o intrare extraordinară, nu valoarea cu care a propus să cumpere… faptul că era hotărât să intre și împreună cu el era poziția pe care o avea în România și în Europa, lucrurile ar fi mers altfel. am spus că nu vreau să pierd controlul ia am dat 49% că el a vorbit cu asociații lui și că îmi oferă 100 de milioane de dolari, dar urmează să fac un audit.

Normal. Mi-a cerut copie după documente, i- am dat tot, și el tot întârzia. spre sfârșitul anului i-am spus: spune mi ceva, nu mai pot să aștept. el a spus mai stai puțin, mai stai puțin.

Prin ianuarie 2003, venind de la Londra când am urcat într un avion al companiei Tarom, nu eram o persoană foarte cunoscută, dar am văzut că lumea sa uitat cu interes la mine, românii de acolo. Nu știam ce se întâmplat m-am așezat, m-am uitat pe ziare… eram pe prima pagină. Foto a mea cu trafic de droguri, Columbia, am rămas șocat, surprins spre șocat.

– s- a dovedit ulterior că nu ați avut nici o legătură.

T- bineînțeles. și atunci am ajuns în țară eu am contactat pe cei care m au pus în legătură, Le-am spus: scoateți mă din prostia asta.

Dați-mi voi pe cineva care să fie pe post de translator Eu nu vorbesc bine engleza și uite din cauza asta Am o fată pe post de translator dar era fata pe care mi au dat o ei.

– Deci serviciile v-au dat… de la sie sau de la sri?

T- SRI

Ca să nu există suspiciuni. Mi-au trimis o translator.

– ea făcea notele informative probabil

T- nu știu. și am citit că l-au arestat, i-am întrebat ce se întâmplă, nu știam nimic, la un moment dat vine o solicitare de comisie rogatorie a parchetului din Olanda. M-am întâlnit cu ei. Domne, spuneți-mi despre ce e vorba înainte. Că nu înțeleg. Că s-a găsit de către vameși din aeroportul din Amsterdam, care venea din Columbia, și în plic era un certificat un depozit al unei bănci Santander, spaniolă, care certifica faptul că o firmă românească are un depozit acolo de 200 de milioane de dolari în banca Santander din Columbia.

S-a sesizat Columbia și s-au dus la destinatar, la matzer acasa, au făcut percheziții și au găsit acolo documentele societăților mele, dar erau niște decizii semnate în fals

– dar depozitul acela de 200 de milioane de dolari exista?

T- Bineînțeles că era fals, nu știu.

– Pentru ce erau falsificate aceste documente?

T- acasă la el au găsit procese verbale nominalizări pe funcții de mine dar cu imitație de semnătură care nu semăna deloc cu semnătura mea

Pentru ei Era o glumă ca să o facă să semene sa văzut clar că nu au vrut să o facă să semene. Procurorii au spus „da, știm că sunt falsuri, că nu este adevărat, a recunoscut și el că sunt falsuri” Dar ce am făcut?, a zis el ”Am făcut niște falsuri pe care nu le am pus în circulație. eu pot să fac orice, copii după bancnote dacă eu le țin în casă”. atunci nu aveau cum să îl condamne, să îl acuze, și mi-au cerut mie să formulez o plângere că au făcut falsuri după documentele mele.

– Și ați făcut?

T- nu, eu nu știam în ce joc mă bag. Pentru ce? mie nu îmi a făcut niciun rău. în situația în care dădea drumul sau făceai ceva… normal.

– Așa a apărut public în mod negativ pentru prima dată numele dumneavoastră

T- da, traficant de droguri banca Santander din Columbia…

– Ați asociat acest moment și cu apariția problemelor cu carom.

T- nu, nu. aici momentul a fost de compromitere a lui, a fost o acțiune nu împotriva mea, poate cu voia lui. Habar n- am Nu știu. nu îmi dau seama.

Că nici pe el nu a avut, în final, pe ce să l ia, l-a condamnat la 13 luni de închisoare pentru că mi-a falsificat mie niște documente. este o aberație.

– Probabil că au fost alte interese la nivel mult mai mare. Haideți să ne întoarcem la carom, la discuțiile cu iacobov și Hrebenciuc

T- în 2002 cum vă spuneam am trecut la chestia asta lucrurile mergeau bine pentru că acolo pe vremuri când sau construit rafinăriile din rafinarea țițeiului nu rezultă doar benzină și motorină, rezultă și niște componente care trebuie transformate prin procedee de petrochimie. Petromidia și arpechim…

– Care a fost distrusă în România…

T- corect. Au facut greșeala la începutul anilor 90 platformă petrochimică care aceste unități sunt legate, sunt interdependente. pe platforma petrochimică Borzești exista la vremea respectivă rafinăria RAFO, care rafina țițeiul. exista combinatul de cauciuc carom care lua mizeria rămasă din rafinare și o transformă în cauciuc sintetic și exista uzina mecanică uton, o uzină mecanică. toată această platformă are în jur de 1.000 de hectare de instalație. uzina uton, care și asta avea 100 de hectare întinse, era mecanicul șef al rafinăriei.

Uzina care a construit această enormitate și care trebuia să aibă grijă de mentenanță ei. acestea trebuiau să fie împreună având în vedere faptul că mi-au promit 50% de acolo, m-am grabit sa să iau și outonul și caromul pentru ca să refacem…

– ei au știut?

T- au știut. asta a fost gândirea.

T- Să punem totul împreună. la vremea respectivă activitatea de rafinare la vremea respectivă era perdantă în sine și din cauza asta sau înregistrat datorii și la Petromidia și la RAFO la buget pentru că pierdeau banii din activitate, făcând doar activitatea de rafinare pierdeau bani. atunci am cumpărat o creanță asupra caromului Ca sa am un argument în plus. am cumpărat utonul care era deja privat. așteptăm cei 50% de la RAFO.

– și nu au mai venit

T- Păi nu am mai venit. nu era momentul ca fost scandalul cu Matzer, am înțeles mesajul.

– nu se puteau asocia cu dumneavoastră

– Am renunțat am înțeles mesajul…

– Păi cum ați renunțat că era vorba de foarte mulți bani

T- plătisem deja șapte sute de miliarde din cei 1.400 mld de la Petrom. I am condiționat de anularea cesiunii de creanță cu Petrom pentru RAFO, mi-au anulat jumătatea care a rămas neplătită, ceilalți am plătit formal ca să îmi dea banii înapoi, cei șapte sute de miliarde pe care nu e am primit nici astăzi, și între timp mai luasem și o creanță asupra carom 450 miliarde, 15 milioane de dolari la vremea respectivă.

– ați avut o discuție și cu domnul Hrebenciuc și cu Domnul iacobov? v-ati pus de comun acord Adică cum sau încheiat lucrurile

T- amiabil

– la ce ați renunțat atunci

T- la ce mi se promis

– 40% dar și banii pe care îi plătiseți

T- Nu nu am renunțat la ei. era o datorie a rafinăriei. Dar practic nu i-am mai primi niciodată. 700 de miliarde

– De ce nu v-a mai dat banii?

T- pentru că nu aveau de unde. au zis că ori să îmi dea când ori să aibă dar nu am mai fost cazul să vă termini cu povestea asta după ce eu având carom nu am putut să îmi iau banii de la carom că eram aproape de faliment și în momentul în care se privatizat în 2004 a existat opsal 2 care a impus ca în cazul în care nu se privatizează intră în faliment.

Dacă intra în faliment nu mai aveam nicio șansă să îmi iau banii înapoi așa că am fost obligat să îl cumpăr chiar dacă nu mai aveam proiectul în întregul lui cu Rafo. și din cauza asta am cumpărat și carom pentru că era singura ofertă și altfel intra în lichidare și nu mai reușeam să îmi iau banii de acolo.

– Cum au privit faptul că ați cumpărat acest?… iacubov si rebenciuc

T- lucrurile sau schimbat. Ei aveau afaceri cu Iancu. Le-am dat vreo 2.000 de miliarde la vremea respectivă pe care mi le-a lichidizat, iar pentru el a fost un fel de finanțare fără dobândă, care i-a permis să facă bani mulți pe vremea aia. Făcând bani mulți a reușit să pună el mâna pe rafinărie de la iacobov. lucrurile sau schimbat, să facem rafinăria..

– Iacubov si Hrebenciuc ce poziție aveau? ieșiseră din joc? Aveați relații amiabile cu cei doi?

T- nu am avut niciodată relație proaste cu ei. Viața e prea scurtă să ai timp să te și împaci după ce te cerți. asta a fost. Dacă așa au considerat ei că trebuie să facă… Asta este…

– domnul Hrebenciuc era un personaj puternic la acea vreme. Era unul dintre cei mai puternici oameni din România. Din acest motiv ați cedat atât de ușor? V-ați temut?

– fără discuție. Era o bătălie pierdută pentru mine ca să mă apuc să fac eu…

– chiar dacă știați că n-ați făcut nimic, vă temeați că puterea politică pe care o avea Hrebenciuc v-ar putea dăuna afacerilor dumneavoastră?

– Nu, dar nu aveam eu puterea ca să îl determin să facă ceva

– Dar el va determinat

T-da. Ei

– el și Iacubov.

 

T- rămăsesem cu Carom, cu Uton. Iancu, preluând rafinăria de la Iacubov, mi-a propus să refacem platforma. Eram deja sătul de problemele și de subiectele de acolo

– v-ați dat seama că v-ați afundat în ceva care începe să miroasă urât.

T- da. Corect și atunci am spus măi Marian nu mă interesează să parte cu chestia asta dar nu am absolut nimic împotrivă să îți cedez ție tot îți vând am terminat am plecat și asta s-a și întâmplat. Am dat uton la carom, carom-ul i l-am dat lui, am ieșit cu totul.

În 2004 în toamnă. În decembrie 2004, guvernul Adrian Năstase a aprobat printr o ordonanță mutarea creanțelor statului către RAFO la AVAS pentru ca AVAS să devină acționar majoritar pe platforma petrochimică Borzești care se refăcute între timp. O platformă care în decembrie 2004 avea 12 mii de angajați și o platformă în care situația în care statul de venea acționar majoritar prin conversia creanțelor în acțiuni, după părerea mea valora peste un miliard de dolari.

S-a dat Ordonanța în decembrie sa schimbat puterea politică și n-a fost aprobată sa revenit asupra Ordonanței au început atacurile la RAFO în ianuarie 2005. Deci din decembrie 2004 când guvernul a decis că totul este în regulă și a dat ordonanță în ianuarie 2005 deja era interpretată ca cea mai mare cutie din România. Ordonanța date de Guvernul Năstase ceea ce a determinat bineînțeles Prăbușirea întregii construcții.

– vorbim despre guvernul Tăriceanu.

T- da atunci vedeți la vremea respectivă exista o concurență între Petromidia și RAFO. era o luptă pentru piața internă. Petromidia fost făcută ca să proceseze petrol din afară care să ducă în afară, nu în țară.

– Acum înțeleg unde vreți să mergeți cu legătura Tăriceanu, Patriciu lupta dintre…

T- corect. și Patriciu ca să facă rost de bani…

– să rentabilizeze practic și să acapareze și piața internă..

T- trebuia să vândă la intern și să nu plătească taxe. Piața internă a devenit mult prea… Nu știu… oferta era mult mai mare decât posibilitatea de consum.
– Cineva trebuia să dispară
T – erau pe piață Petrom RAFO și Petromidia petromul nu putea fi atacat și atunci bătaia era între RAFO și Petromidia. bataia asta a fost de fapt tot timpul și pe vremea când era iacobov… era mult mai puțin vizibilă, formal, toți erau prieteni însă fiecare dacă putea… și ceea ce se întâmpla cu Rafo, asta a fost o acțiune…

– toți la cine vă referiți că erau prieteni între ei?

-T Hrebenciuc, Patriciu, Dan Ioan Popescu, iacubov…

– Ce treabă avea Dan Ioan Popescu?

T – păi era ministrul Industriei

– Păi și?

T – Păi…

– ce caută Hrebenciuc în povestea asta ce caută Dan Ioan Popescu? Aici e vorba de niște oameni de afaceri…

T – nu, Hrebenciuc a venit aici local, ca economia să meargă bine pe plan local, iar dan Ioan Popescu a venit invocând economia României.

– vă dați seama că nu ne cred telespectatorii când spunem așa ceva substratul este cu totul altul. Ce bani se învârteau în această lume?

T – Păi gândiți-vă… Vedeți numai nivelul datoriilor care sau transformat. în cazul rafo s- au și plătit.

– Deci mii de miliarde de lei.

T – au fost sute de milioane de dolari. Rafo a fost mai puțin a fost vreo 400 de milioane pe care când le a cumpărat GXXXX a plătit tot. RAFO după părerea mea a fost cea mai curată rafinărie din România că și a plătit datoriile complet

Petromidia, fiind un băiat deștept Dinu Patriciu, a reușit să facă o construcție în care parțial s-a plătit, parțial s-a convertit… și a rămas statul după cum bine știți acționar minoritar.

– sunt dosare penale pe rol încă

T – pentru chestia asta Nu știu

– pentru datorii sigur și acum sunt

T – a fost lege de transformare de conversie

– și? e dosar Păi a fost arestat Patriciu pentru…

T – nu au fost pentru creanța Libia

– au fost și pentru convertirea datoriilor.

T – cert este că în 2005 dacă s-a schimbat, in 2004 toată lumea era foarte în regulă.

– cum au apărut probleme de dumneavoastră penale. în 2005 au apărut

– în toată această perioadă din 2000 în 2004 Iancu lucrând cu creanțele firmelor mele toată lumea îl asociat pe el cu mine. toți bănuiau că în spatele lui este cineva fapt eu sunt în spate. Probabil că au existat și niște frustrări ale unor funcționari pe vremea respectivă.

Că nu puteau ca să reacționeze și din această cauză la începutul anului 2005 pe 5 ianuarie Chiar nici nu am așteptat foarte mult cea mai mare acțiune a fost acțiunea Rafo.
Bineînțeles că nu putea să existe o acțiune rafo fără numele meu pentru că Marian Iancu la vremea respectivă era un nimeni. și mă băga și pe mine știam că nu am absolut niciun fel de problemă.

– Dar cum a început toată povestea, dumneavoastră ați povestit în instanță la Înalta Curte că ați fost chemat de Sorin Ovidiu Vântu.

– nu nu Asta se întâmpla după aceea

– mult mai târziu
T – cred un mare rol în confecționarea a dosarului RAFO la avut Dinu Patriciu pentru că el avea deja dosarul cu creanța libia era lui era că eu împreună cu cei interesați în RAFO ca să îl scoatem de pe piață Am făcut dosarul lui.

– Păi cu cine ați fi putut să… Cu Hrebenciuc Cu cine se gândea?

– Habar n-am. eu vă spun ceea ce cred eu nu ce am discutat cu el.

– dar cu Patriciu ați discutat față în față

T – am discutat dar până în 2004 când am sesizat la el o atitudine de reținere în ceea ce mă privește schimb am întâlnit cu el și am spus eu nu am nicio treabă el nu m- a crezut de asta vă spun sigur chiar dacă mi-a spus că e în regulă vă spun că nu mai crezut.

T – A început dosarul RAFO dvs știți mai bine ca mine influența presei pe care o are, presa a fost alimentată în permanență cu informații, ca să facă o poveste enormă din chestia asta și eu eram în sinea mea liniștit , pentru că nu aveam nici o implicație nici o vina

– cine v-a reprezentat atunci?

T – la început nu aveam avocați de renume pentru că nici nu știam unde să caut

– când a ajuns Victor Ponta avocatul dumneavoastră?

– în 2006.

– Deci un an mai târziu. când îl ați cunoscut pe Victor Ponta?

– în 2001

– De unde luați cunoscut?

– de la Timișoara a venit o dată cu Gabi Oprea pe la mine.

– Gabi Oprea vi la prezentat?

– da, Gabi Oprea.

– și cum vi l-a prezentat

T – o tânără speranță a politicii românești cum se dovedi de fapt, cum viața a dovedit că a fost…

– speranța și rămas. ați construit și o legătură, cum a ajuns să fie avocatul dumneavoastră Victor Ponta?

T – am avut o legătură destul de apropiată tot timpul

– adică cum?

T – ne întâlneam aveam petreceri la care participam împreună Deci nu…

– l-ati sponsorizat pe Victor Ponta?

– nu, nu, pentru ce?

– pentru politică

– până în 2004 nu am avea absolut nici o funcție, era la tineretul social democrat.

– Cum, a fost la corpul de control al primului ministru

– asta nu mă privea pe mine.

– Păi da, dar se învârtea într-un anturaj, exact în grupul acela de 40 de ani

48

– vă dați seama că eu eram mai bine înfipt decât el la vremea aceea.

– dar l-ați ținut pe lângă dumneavoastră înțeleg, în cercul apropiat.

T – Da a fost a fost. Am fost împreună. Se împrietenise cu fata lui Ilie Sârbu, eram prieten cu Ilie… adică eram întru un fel de… făceam petreceri

– fiind din Timișoara și Ilie Sârbu…

T – da da.

– deci a fost în cercul dumneavoastră apropiați multă vreme. A fost și avocatul dumneavoastră la un moment dat?

T – în 2006 când am văzut că lucrurile, de fapt, ce se întâmplă în justiție nu este conform cărților… conform unei rețete… ceva nu e în regulă și atunci am căutat pe cineva care poate știe regulile jocului și atunci l-am chemat pe Victor. A zis: da, de acord te reprezint n-a fost niciun succes.

– dar a aflat de la grupul lui de prietenii, cei de 40 de ani, ce s a întâmplat?

T – nu nu. nu mă interesează să știu ce se întâmplă, pe mine mă interesa cum se rezolvă. și nu mi-a dat soluția, dovadă faptul că nu s=a oprit. atunci în 2005 când a început povestea cu Rafa eram cap de afiș și au declanșat controale la toate firmele mele avem vreo 70 de firme și 20 și ceva de mii de angajați. Numai ABAF??? avea filiale în toate județele peste tot s- au declanșat controale în speranța se va găsi ceva.

Nu s-a găsit nimic bănuiesc că în momentul în care sau convins că nu am nicio legătură cu RAFO, în momentul acela și au luat mâna…

– și eu am lucrat cu Victor Ponta, a mai spus că va Reprezentat pentru o foarte scurtă vreme a avut succes însă ulterior va atacat în presă.

– Nu știu, ulterior? după 2006

– au fost atacuri la adresa dumneavoastră ați mai ținut legătura cu Victor Ponta?

– dar și acuma mă întâlnesc cu el a fost la mine la birou recent

– relație de prietenie sau proiecte politice sau de afaceri?

– de business

– vrea să facă afaceri cu dumneavoastră?

– e la renunțat la activitatea politică din ce înțeleg, are firme de consultanță și oferă consultanță pe diferite spații…

– și a venit să vă ofere consultanță

– l-am căutat eu. Ne-am întâlnit întâmplător în aeroport la Istanbul și l-am invitat la mine să discutăm despre Serbia, unde am interese. el are firma de consultanță în Serbia.

– și o prietenie apropiată în Serbia

– probabil

– și l-ați angajat pe Victor Ponta acum?

T – nu, am discutat despre posibilitate deocamdată nu am nevoie dar dacă am nevoie și el poate să răspundă nevoilor mele, cu siguranță îl angajez.

– dar a confirmat că are relații și în Serbia…

T – Da mi a spus că are o structură acolo care poate să mai facă unele lucruri…

– ce fel de afaceri vreți să faceți în Serbia?

– Păi am mulți bani investiți în Serbia. În 2007 am cumpărat o fabrică de medicamente, o stațiune balneară, o fabrică de fermentare a tutunului, un hotel…

– Păi și cu ce ar putea să vă ajute Victor Ponta De ce aveți nevoie în Serbia?

T – vedeți, Serbia este un stat foarte interesant care se desprinde mai greu de o mentalitate.

– funcționează cum funcționa România până în anii 2000

T – cred că interesele electorale ale oamenilor politici sârbi fac ca politicile sociale să încapă în forma socială care împiedică dezvoltarea business ului. Adică e foarte greu acolo dacă lucrurile merg prost să reduci numărul de angajați.

– Deci, cum era în România înainte de anii 2000

T – plus asta strică mentalitatea oamenilor și a lucrătorilor

– Și firma lui Victor Ponta de consultanță ce ar putea să vă facă, să deschidă mintea politicienilor sau sa faciliteze…?

T – Vă dau un exemplu. Când a fost vorba și la ei și la noi statul este proprietar asupra terenurilor, am activele pe care le am cumpărat cum a fost decretul cu privire la terenuri… la fel și la ei s-a dat o lege și se pune foarte greu în aplicar.e acesta poate să fie un subiect. I-am spus: dacă nu mă descurc, atunci stăm de vorbă. Deocamdată nu a fost nevoie

– numai în Serbia i-ați cerut ajutorul sau și în Turcia?

T – nu. În Turcia nu am nimic

– în afară de Serbia și Turcia mai oferă consultanță și în altă zonă?

T – Nu, nu. Aici, unde înțeleg că are el birouri.

– Haideți să ne întoarcem la momentul la care au început problemele dumneavoastră…

– când au început controalele la toate firmele au durat mult vreo trei patru luni de zile și probabil sau convins că nu am nicio legătură cu RAFO dar au socotit și faptul că sunt singur pe lume. Nu mai era ce era până la sfârșitul lui 2004…

– Deci cumva ați beneficiat de o protecție nespusă a celor de la servicii. În momentul în care a venit și spuneți că sunteți al nimănui…

– au constatat că în perioada din ianuarie până în Aprilie nu a vorbit nimeni pentru ei să se intereseze sau să intervină…

– n-a intrebat nimeni, n-a interveni nimeni. așa se obișnuia?

– eu nu am avut legătură cu niciun procuror până în 2005, nu știam cum funcționează sistemul, atunci am început să învăț. în 2005 în primăvară, în mai 2005, mă cheamă Sorin la casa lui în Otopeni (Sorin Ovidiu vîntu) să mă lase în pace să nu facă dosar

– sau gândit cine?

– un grup
– nu erau erau băieții de 40 de ani? sau alt grup?

– nu nu nu știu cine sunt. și că vor 4 milioane de dolari cash. I-am spus că mi se pare mult, evident, că nu aveam nicio intenție să le dau

– ca să ce?

T – ca să nu îmi facă un dosar

– la acel moment exista dosarul

T – exista dosarul RAFO. în care eu nu aveam nicio treabă. am spus că e cam mult. Încercăm să văd cine sunt băieții ăștia.

– ați fi fost dispus banii

T – nu, exclus.

– cum aș fi putut să îi scoateți?

T – în viața mea cred că am văzut 100.000 de euro adunați cash, mai mult sigur nu am văzut. este aberant.

– Deci nu faceți parte din categoria celor care dădeau bani la sacoșă

T – nu, nici nu s- a pus problema vreodată ca să dau șpăgi, nici nu aveam de ce. din cauza asta toate activitățile care presupuneau șpăgi, am renunțat la ele.

– N-ați vrut să vă complicați

T – nu aveam de ce

– Și totuși v-ați învârtit tot timpul în cercuri de oameni care… forța dumneavoastră financiară v-a ajutat ca ei să vă caute compania?

T – corect. Probabil, nu cred că faptul că sunt un băiat simpatic i-a determinat. Mi-au spus doar că sunt opt și că de asta nu sunt mulți bani, că sunt 500.000 euro pentru fiecare. Mi- au dat două luni termen ca să rezolv problema, până în 25 iulie. Datele nu le am uitat. în 25 iulie m-am întâlnit din nou cu Sorin și i am spus că nu am cum. între timp la prima întâlnire am cerut să-mi arate că există un suport, că e real. săptămâna viitoare o să fii chemat la DIICOT și ți se va da un semnal. Săptămâna următoare m- a chemat Alina Bica.
– deci a fost momentul în care ați întâlnit o pe Alina Bica

– o întâlnisem pe Alina Bica la audieri în iarnă.

M-a chemat și m-a luat deoparte și mi-a spus „Vă felicit, domnule Tender, că v-ați descurcat”
– Deci a fost o acțiune, au încercat să vă întindă o plasă.

– Nu plasă, să câștige niște bani probabil…

T – Nu am vrut să plătesc, nici nu aveam cum, nu am plătit și în 25 iulie m-a chemat Sorin și mi-a spus că de acum înainte mă descurc pe cont propriu. La 1 august mi s-a dat interdicție de a ieșit din țară
– Alina Bica?

T – Alina Bica da

– Cum a fost la dumneavoastră cu Alina Bica în primă fază pentru că ea este cea care va întocmit rechizitoriul în baza căreia..

T – ea a făcut ce a trebuit să facă, bănuiesc că n-a făcut de capul ei.

– cine ar fi putut să îi ceară?

– T – cei care mi- au cerut banii. și care probabil aveau puterea să o determine să facă

– serviciile secrete atunci la conducerea serviciilor secrete?

– nu se schimbaseră până în 2006. Atunci au disjuns din dosarul RAFO. Au făcut dosarul RAFO-carom , i-au spus așa ca să existe o legătură. Teoretic eu nu am nicio treabă cu RAFO. au făcut dosarul RAFO care se bazează pe tranzacțiile pe care le am făcut cu iancu în vederea cedării acțiunilor.

– adică vă acuzat că ați făcut niște tranzacții fictive

– nu, nu au fost fictive. lucrurile sunt foarte simple. acuzația din dosar… I-am transferat lui Iancu acțiunile carom. Atunci aveam și utonul. Ca să fac o singură operațiune, am transferat uton la carom și carom la Iancu. Transferul utonului la carom s-a făcut la o valoare pe baza unui raport efectuat de o companie autorizată pentru a face rapoarte de evaluare.
140 de milioane lei. Uton era o societate cotată pe Rasdaq . în teorie există posibilitatea sau metoda de evaluare a unui activ: valorile ultimelor trei tranzacții de pe rasdaq.
Acuzația a fost că valoarea de tranzacționare nu corespundă cu media ultimilor trei tranzacții care a avut loc cu 9 ani de zile în urmă. Eu aveam 90% din uton pe Piața Liberă mai erau 10% din acțiuni. cele 10% acțiuni nu interesau pe nimeni. Ceea ce se tranzacționat întâmplător probabil între rude și au mutat de la unii la alții acțiunilor și valoarea Uzinei mecanice uton valoarea de tranzacție era pe la 500.000 de dolari ceea ce vă dați seama că este o aberație când valoarea de evaluare este 140 de milioane lei.

Diferența au contestat-o procurorii. au contestat doar valoarea la care s- a făcut tranzacția. M-am fraudat pe mine.

La baza acestor tranzacții au stat niște contracte, niște documente contabile. directorii mei au fost acuzați că…

– Deci dumneavoastră v-ați fraudat pe pe dumneavoastră, pe scurt, ca să înțeleagă telespectatorii!

T – Corect! Corect!”