Preferinţele alimentare ale oamenilor din trecut au fost dictate, în mod diferit, de disponibilitate, spirit practic şi dorinţă.
Mai jos vă prezentăm câteva dintre obiceiurile culinare ale oamenilor din secolele anterioare, arta lor culinară se dovedeşte a fi fără limite sau invers, extrem de limitate, depinde din ce perspectivă priveşti.
În secolul al XVII-lea, tehnologia glasshouse (ce presupune utilizarea sticlei pentru controlul temperaturii şi umidităţii în cultivarea sau protejarea plantelor) a permis celor bogaţi să depăşească anotimpurile. Bogătaţii puteau alege cu nesaţ ce să mănânce şi când, iar gama de animale şi păsări disponibile pentru consum în Marea Britanie din epoca georgiană era uluitoare.
Mai jos vă prezentăm 3 dintre cele mai neobişnuite alimente din istorie:
1) Dormice
Dormice este un fel de rozătoare cu coada stufoasă ce se găseşte în Africa şi Eurasia. Unele tipuri sunt cunoscute pentru că-şi petreceau perioade lungi în hibernare.
Romanii aveau un fel de de mâncare ce se numea dormice sau hârciogul comestibil. În perioada romanilor, acest tip de hârciog era comun în zona Mării Mediteraniene şi în cea mai mare parte a Europei de Vest.
Romanii obişnuiau să captureze aceste rozătoare şi să le îngraşe pentru masă, la fel cum obişnuim astăzi să procedăm cu porcii. Ei ţineau rozătoarele fie în ţarcuri, fie în borcane mari cu găuri de aerisire şi le hărneau cu nuci, castane şi ghinde. Hârciogii dormice erau pregătiţi în felul următor: ei puteau fi prăjiţi cu miere sau umpluţi cu nuci de pin, cu carne de porc şi mirodenii.
2) Cockentryce
Cei bogaţi din Anglia medievală consumau o mare varietate de animale şi păsări. Ei obişnuiau să le servească intacte, cu capete, picioare şi cozi, cu tot ce indică prezenţa cărnii.
Mesele festive medievale puteau cuprinde zeci de feluri diferite de mâncare, una dintre care era Cockentryce.
Cockentryce este, probabil, cel mai cunoscut dintre toate şi presupune ca o jumătate de porc să fie tăiată şi cusută de o jumătate dintr-un clapon (un cocoş castrat şi îngrăşat). Reconstituirile moderne implică adesea partea din faţă a păsării şi din spate a porcului. Odată cusute şi umplute, acestea sunt prăjite şi acoperite cu aluat. Acest fel de mâncare solicita bucătarului, care pe atunci putea fi doar bărbat, experienţă şi îndemânare.
3) Coada de castor
Până la Reforma din 1533, multe dintre obiceiurile alimentare ale Angliei au fost dictate de regulile stabilite de Biserica Catolică. Pentru catolicii din Evul Mediu, aproape jumătate de an erau zile de post.
Zilele de post nu însemnau pur şi simplu să nu mănânci carne, ci şi niciun produs de origine animală. Peştele era însă acceptat. Astfel, bucatele din peşte au devenit din ce în ce mai variate. O reţetă neobişnuită de peşte includea şi cozi de castori printre ele. Gândirea medivală zicea că coada castorilor avea solzi, la fel ca peştele, se afla mult timp în apă, la fel ca peştele, şi deci avea gust asemeni peştelui, fapt pentru care îl foloseau în bucatele cu peşte.
Sursa: History Extra