Pe 29 octombrie 2026, la Cinema „Florin Piersic” din Cluj-Napoca, s-a scris o nouă filă importantă în povestea folclorului românesc. Prima ediție a Festivalului-Concurs Național de Folclor pentru Soliști Vocali „Autentic Românesc” a reunit tineri interpreți din toate colțurile țării, într-un eveniment dedicat talentului, autenticității și continuității valorilor culturale românești.

Festivalul „Autentic Românesc” este un proiect cultural inițiat de artiștii Lavinia Goste și Marius Zorilă, organizat prin Asociația Culturală Ținutul Codrului, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Cluj-Napoca.

Din cei 117 tineri înscriși în etapa de preselecție, 30 de finaliști au fost selectați pentru a evolua pe scena festivalului, în cele două categorii de vârstă: 12–16 ani și 16–30 de ani.

Fiecare concurent a adus în fața publicului o parte din identitatea culturală a locului din care provine, prin interpretarea unor cântece reprezentative pentru zona sa etnofolclorică.

Dincolo de caracterul competițional, festivalul a reprezentat o întâlnire între generații, între tradiție și viitor, între artiști consacrați și tineri care își construiesc propriul drum în muzica populară românească.

Lavinia Goste: „Adevărata valoare a unui artist se regăsește și în ceea ce lasă în urma sa pentru generațiile viitoare”

Pentru Lavinia Goste, această primă ediție a reprezentat împlinirea unei misiuni artistice și culturale construite în timp, din dorința de a oferi tinerilor interpreți oportunități reale de afirmare.

„Am privit spre acești tineri și am văzut nu doar talent, ci și curaj, muncă, respect pentru tradiție și o dragoste sinceră pentru cântecul popular românesc. Pentru mine, acest festival are o semnificație profundă. Cred că adevărata valoare a unui artist nu stă doar în ceea ce realizează pentru sine, ci și în ceea ce reușește să construiască pentru cei care vin după el. Îmi doresc ca fiecare tânăr care a urcat pe scena noastră să plece cu mai multă încredere în propriul talent și cu dorința de a merge mai departe. «Autentic Românesc» este o promisiune pe care o facem viitorului cântecului popular românesc”, a declarat Lavinia Goste.

Marius Zorilă: „Folclorul românesc nu are nevoie să fie reinventat. Are nevoie să fie respectat și transmis mai departe în forma sa autentică”

Unul dintre elementele definitorii ale festivalului a fost acompaniamentul orchestral live, asigurat de Orchestra Națională Valahia, sub bagheta dirijorului Marius Zorilă.

Fiecare moment artistic a fost pregătit cu atenție și responsabilitate, urmărindu-se respectarea particularităților stilistice și a identității muzicale specifice fiecărei zone etnofolclorice.

Marius Zorilă a fost prezent pe scenă alături de fiecare concurent, oferindu-i susținerea artistică și încrederea necesare pentru a-și valorifica potențialul interpretativ.

„Știu cât de mult contează pentru un tânăr artist să simtă că are în spatele său oameni care îl ascultă, îl înțeleg și îl susțin. Am fost alături de fiecare concurent, de la prima până la ultima notă, cu dorința de a-i oferi siguranța necesară pentru a-și prezenta cântecul în cele mai bune condiții. Împreună cu Orchestra Națională Valahia, am tratat fiecare acompaniament cu maximă dăruire și profesionalism, respectând particularitățile stilistice ale repertoriului. Ne-am dorit ca fiecare tânăr să aducă pe scenă cântecul de acasă exact așa cum l-a moștenit, fără alterarea identității sale muzicale. Cred cu tărie că rolul unei orchestre este să pună în valoare artistul și autenticitatea cântecului său”, a declarat Marius Zorilă.

Laureații primei ediții a Festivalului „Autentic Românesc”

În urma evoluțiilor artistice, juriul festivalului a desemnat câștigătorii celor două categorii de vârstă, precum și laureatul Trofeului Festivalului.

TROFEUL FESTIVALULUI „AUTENTIC ROMÂNESC” – 10.000 lei

Vele Violeta Diana – Vălenii Lăpușului, județul Maramureș

PREMIUL DE POPULARITATE

Maya Opranescu – Poiana Sibiului, județul Sibiu

CATEGORIA 12–16 ANI

• Premiul I – 2.500 lei: Stanciu Riccardo Nicolas – Valea Bujorului, județul Giurgiu
• Premiul II – 1.500 lei: Bălănean Irina Maria – Hereclean, județul Sălaj
• Premiul III – 1.000 lei: Feurdean Daria – Nazna, județul Mureș

CATEGORIA 16–30 ANI

• Premiul I – 8.000 lei: Dragoș Crăciunescu – Hașdău, comuna Toplița, județul Hunedoara
• Premiul II – 5.000 lei: Ciupe Lorena Georgiana – Zalău, județul Sălaj
• Premiul III – 2.000 lei: Bocra Alexia – Cluj-Napoca, județul Cluj, și Mintosu Robert Cristian – Ulmeni, județul Teleorman

Premiile acordate au reprezentat o recunoaștere a valorii artistice, a pregătirii și a respectului pentru autenticitatea repertoriului tradițional.

Dincolo de clasamente, fiecare dintre cei 30 de finaliști a contribuit la succesul acestei prime ediții, demonstrând că România are o generație de tineri interpreți capabili să ducă mai departe, cu demnitate, moștenirea cântecului popular.

O întâlnire între generații, sub semnul autenticității

Festivalul a culminat cu Gala Laureaților, un moment dedicat recunoașterii performanțelor artistice ale concurenților, dar și celebrării valorilor autentice ale folclorului românesc.

Evenimentul a fost completat de recitalurile susținute de Veta Biriș, Grigore Leșe, Lavinia Goste și Marius Zorilă, artiști care au adus pe aceeași scenă experiența, tradiția și emoția cântecului popular românesc.

Această întâlnire între generații a subliniat unul dintre principiile fundamentale ale festivalului: continuitatea folclorului românesc se construiește prin respect față de cei care au păstrat tradiția și prin susținerea celor care își asumă responsabilitatea de a o transmite mai departe.

Un proiect cultural dedicat viitorului folclorului românesc

Prin organizarea acestei prime ediții, Lavinia Goste și Marius Zorilă și-au propus să creeze un cadru artistic de referință pentru tinerii interpreți de muzică populară, în care talentul să fie susținut de profesionalism, educație muzicală și respect pentru identitatea culturală.

Proiectul reflectă valorile promovate de cei doi artiști și prin activitatea Școlii Zorilă, instituție dedicată educației muzicale și transmiterii tradițiilor românești către noile generații.

Sprijinul Primăriei și Consiliului Local Cluj-Napoca a contribuit la realizarea unui eveniment cultural de anvergură națională, care a adus în centrul atenției tinerele talente și importanța conservării patrimoniului muzical tradițional.

Organizatorii își exprimă aprecierea față de instituțiile partenere, membrii juriului, artiștii invitați, concurenți, profesori, părinți și toți cei care au contribuit la desfășurarea acestei prime ediții.

Festivalul „Autentic Românesc” nu își propune doar să descopere voci valoroase, ci să contribuie la formarea unei generații de artiști care să înțeleagă, să respecte și să reprezinte cu demnitate identitatea folclorului românesc.

Prima ediție marchează începutul unui demers cultural prin care inițiatorii își doresc să construiască, de la an la an, o platformă de afirmare pentru tinerii interpreți și un reper de autenticitate în peisajul festivalurilor de folclor din România.

Pe 29 octombrie, la Cluj-Napoca, nu s-a încheiat doar un concurs. S-a deschis un nou capitol pentru viitorul cântecului popular românesc.

Despre Festivalul „Autentic Românesc”

Festivalul-Concurs Național de Folclor pentru Soliști Vocali „Autentic Românesc” este un proiect cultural inițiat de artiștii Lavinia Goste și Marius Zorilă, organizat prin Asociația Culturală Ținutul Codrului, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Cluj-Napoca.

Prima ediție s-a desfășurat pe 29 octombrie 2026, la Cinema „Florin Piersic” din Cluj-Napoca, reunind 30 de finaliști din întreaga țară, acompaniați live de Orchestra Națională Valahia.

Informații suplimentare:

www.laviniagoste.ro

Muzica ne pune în mișcare pentru că ritmul ei se potrivește cu ritmuri pe care corpul le cunoaște deja: pasul, respirația, bătăile inimii. Creierul anticipează următoarea pulsație și, aproape fără să ne dăm seama, piciorul bate tactul, capul dă din cap, umerii se leagănă. Nu e nevoie de pregătire muzicală pentru asta; reacția este una dintre cele mai răspândite din lume.

Ritmul este modul în care sunetele se grupează în timp, prin lungimi și accente diferite. Tempoul este viteza cu care se desfășoară această organizare, iar pulsul este bătaia regulată pe care o simți dedesubt. Trei cuvinte apropiate, dar nu identice, și tocmai confuzia dintre ele stă la baza multor neînțelegeri. Mai jos sunt greșelile frecvente și felul în care le poți evita.

Greșeala 1: confunzi ritmul cu tempoul

Mulți spun „ritm rapid” când se referă, de fapt, la tempo rapid. Un cântec poate avea un tempo lent și un ritm foarte complicat, cu sincope și accente neașteptate. Invers, un marș simplu poate fi rapid, dar cu un ritm foarte uniform. Diferența se vede cel mai bine dacă încerci să bați pulsul în palme și, separat, să bați „cuvintele” melodiei. Cele două nu coincid mereu.

Dacă vrei să înțelegi de unde vin cuvintele de pe partituri, cum ar fi „allegro” sau „adagio”, articolul despre termenii italieni de tempo și dinamică explică pe rând fiecare indicație și arată ce înseamnă ea în practică.

Greșeala 2: crezi că ai „ureche proastă” pentru ritm

Foarte mulți oameni sunt convinși că „nu au ritm”. În realitate, sincronizarea cu un puls se poate antrena, la fel ca mersul pe bicicletă. Cei mai mulți se descurcă bine dacă pornesc de la o piesă cu puls clar, de pildă un marș sau un dans popular, și bat tactul încet, fără să se grăbească. Greșeala obișnuită este să începi cu muzică prea încărcată, în care pulsul se ascunde sub mai multe straturi.

• Alege o piesă cu tempo moderat și bate un singur timp din patru.
• Apoi adaugă pasul: un pas la fiecare puls, nu la fiecare notă.
• Abia după aceea încearcă să urmărești accentele neregulate.

Greșeala 3: ignori rolul corpului

Se spune uneori că muzica se ascultă „cu urechea”. În practică, o parte din înțelegere trece prin mișcare. Dirijorii marchează tempoul cu brațul, dansatorii îl traduc în pași, iar instrumentiștii îl simt în respirație. Cine ascultă stând complet țeapăn se privează de o sursă de informație. Nu e nevoie să dansezi în sala de concert, dar o ușoară balansare a gândului, un deget care urmărește pulsul pe genunchi pot ajuta mult.

Ce se întâmplă în public

Într-o sală de concert, mișcarea e, în general, discretă. La un recital clasic, legănatul vizibil al capului este considerat, de unii, deranjant; la un concert de jazz, bătutul din picior este aproape o formă de aplauză. Contextul decide cât de mult te poți lăsa dus, dar corpul tău tot urmărește muzica, indiferent de eticheta locului.

Un exercițiu simplu, pe care îl poți face oriunde: pune o piesă cunoscută și încearcă să numeri în gând „unu, doi, trei, patru” fără să te uiți la ceas. După o jumătate de minut, verifică dacă numărătoarea ți-a rămas în urmă sau a fugit înainte. Nu e un test, ci o modalitate de a-ți observa propriile tendințe de a grăbi sau de a întârzia.

Greșeala 4: crezi că tempoul este o regulă fixă

O partitură nu spune exact cu câte bătăi pe minut trebuie cântată o piesă, decât dacă autorul a notat o cifră de metronom. Și atunci, interpreții o tratează ca pe un reper. Același „andante” poate suna diferit la doi dirijori sau în două săli cu acustici diferite. O sală cu ecou lung cere adesea un tempo puțin mai rar, ca sunetele să nu se amestece. De aceea, două înregistrări ale aceleiași lucrări pot dura minute întregi diferit.

Când compari interpretări, nu te întreba „care e cea corectă?”, ci „ce vrea să spună fiecare cu acest tempo?”. O versiune mai lentă poate scoate la iveală detalii, una mai rapidă poate aduce energie și tensiune. Ambele sunt legitime, atât timp cât respectă caracterul lucrării.

Greșeala 5: asculți prea mult în fundal

Muzica pusă ca fundal sonor este o plăcere obișnuită și nu e nimic rău în ea. Greșeala apare când vrei să înveți să asculți și o faci mereu în timp ce faci altceva. Pentru a observa ritmul, tempoul și schimbările lor, ai nevoie, măcar din când în când, de ascultare activă: zece minute, fără ecran, cu o singură piesă. În timp, vei începe să anticipezi punctele în care muzica accelerează, încetinește sau se oprește o clipă înainte de o intrare nouă.

Cum îți antrenezi simțul ritmului în viața de zi cu zi

Nu trebuie să te înscrii la un curs. Mersul pe stradă cu o piesă pe fundal te învață cât de mult tempoul influențează pasul. Spălatul vaselor cu muzică te învață să te sincronizezi fără efort. Ascultă, pe rând, un vals, un marș și o baladă lentă, apoi observă cum se schimbă felul în care respiri și te miști. Mai multe materiale pe această temă găsești în categoria de muzică. Dacă ți-a plăcut formatul, poți continua să explorezi și ghidurile culturale CronicaNews.

Pe scurt, muzica ne mișcă pentru că vorbește o limbă pe care corpul o înțelege dinainte de a o învăța. Evitând confuziile de mai sus, vei asculta mai atent și vei înțelege mai ușor de ce o piesă te face să vrei să bați din palme, iar alta te liniștește.

Un copil timid poate fi sprijinit să participe la școală prin pași mici, previzibili și lipsiți de presiune: roluri simple în clasă, ocazii de a vorbi cu un singur coleg, laude pentru efort și răbdare din partea adulților. Timiditatea este o trăsătură de temperament, nu un defect, iar scopul nu este să-l transformi într-un copil sociabil peste noapte, ci să-i dai instrumente cu care să se simtă confortabil.

Timiditate, introversie sau altceva?

Timiditatea înseamnă reținere și disconfort în situații sociale noi sau cu persoane necunoscute. Introversia este o preferință pentru activități liniștite și pentru grupuri mici; un copil introvertit nu e neapărat nesigur. Uneori, tăcerea din clasă are alte cauze: dificultăți de limbaj, probleme de auz, o anxietate mai puternică sau experiențe neplăcute cu colegii. De aceea, merită să observi când și unde se manifestă retragerea.

Dacă ai impresia că dificultatea este mare, apare în toate contextele și îl împiedică să se joace, să mănânce sau să răspundă chiar și acasă, discută cu învățătorul și cu medicul de familie. Un specialist poate lămuri dacă nu cumva e nevoie de sprijin suplimentar.

Lista de verificare pentru părinți

1. Acceptă-l așa cum este. Evită etichete precum „e rușinos” rostite în fața altora. Copilul le reține și le adoptă.
2. Anunță schimbările. Locurile noi, activitățile noi și oamenii noi sunt mai ușor de primit dacă a știut dinainte ce urmează.
3. Exersați acasă. Prin joc de rol, copilul poate repeta cum își ridică mâna, cum cere ajutor sau cum salută. Familiaritatea scade teama.
4. Fă pași mici. Dacă nu vorbește la oră, nu-i cere un discurs. Încurajează-l să răspundă la o întrebare simplă sau să dea o replică dintr-o activitate de grup.
5. Nu vorbi în locul lui. Când un copil e întrebat ceva, e tentant să răspunzi tu. Oferă-i câteva secunde și, dacă nu reușește, ajută-l fără să preiei conversația.
6. Laudă efortul. „Mi-a plăcut că ai spus bună ziua primul” contează mai mult decât un compliment general.
7. Caută un prieten, nu o gașcă. O relație de încredere cu un coleg poate deschide drumul spre altele.
8. Colaborează cu cadrul didactic. Învățătorul poate oferi roluri mici în clasă, poate propune lucrul în perechi și poate observa progresele pe care tu nu le vezi.

Ce poate face școala pentru un copil timid

Profesorii pot pregăti terenul fără să-l scoată în evidență. Câteva exemple: să-i anunțe dinainte întrebarea la care va fi rugat să răspundă, să îi dea sarcini scurte în fața clasei, să formeze echipe mici și să evite etichetarea publică. Un copil care știe că nu va fi pus pe loc în fața tuturor se poate concentra mai bine pe conținut.

Evaluările orale pot fi dificile. Dacă tăcerea copilului afectează notele, vorbește cu cadrul didactic despre alternative sau despre pași treptați: întâi răspunsuri în fața unui adult, apoi în fața unui grup mic. Nu e vorba despre scutiri, ci despre o abordare care să-i permită să-și arate cunoștințele.

Ce să eviți

• Să-l forțezi să vorbească în fața clasei „ca să se obișnuiască”.
• Să-l compari cu un frate sau un coleg mai vorbăreț.
• Să-i spui în repetate rânduri „nu te mai rușina”.
• Să te enervezi când refuză o invitație la o petrecere.
• Să îi interzici complet situațiile care îl neliniștesc; evitarea totală întărește teama.

Pentru un copil timid, începutul zilei contează foarte mult. Ajungerea la școală cu câteva minute înainte de ora de început îi dă răgaz să intre în sala de clasă fără aglomerație și să se așeze liniștit. Mulți copii se simt mai bine când prima interacțiune a zilei este una scurtă și blândă, cu învățătorul sau cu un coleg apropiat, înainte de zgomotul pauzei mari.

La fel de utilă este recapitularea serii: nu un interogatoriu, ci o conversație în care îi spui și tu cum a fost ziua ta. Când adultul povestește despre un moment stânjenitor din ziua lui, copilul înțelege că și oamenii mari se simt uneori nesiguri și se descurcă.

Cum se vede progresul

La un copil timid, progresul se măsoară în lucruri discrete: privește mai mult în ochi, salută primul, ridică mâna o dată pe săptămână, acceptă o invitație. Aceste semne nu strălucesc, dar sunt reale. Sărbătorește-le fără ceremonii, cu un zâmbet sau o remarcă liniștită, ca să nu-l pui sub reflector.

Va exista și regres. După o boală, o schimbare de clasă sau o vacanță, e posibil să se retragă din nou. Nu e un eșec; e un ritm. Dacă regresul se prelungește, revino la pașii mici care au funcționat înainte.

Rolul activităților din afara clasei

Un sport, un club de teatru, un cerc de desen sau de muzică pot oferi copilului un loc în care se descurcă bine și care îi dă încredere. Alege activități cu grupuri mici și cu adulți atenți. Nu e nevoie ca ele să fie multe; una potrivită interesului lui valorează mai mult decât trei alese la întâmplare. Mai multe idei despre viața de elev și relațiile cu cei din jur, de la prieteni la profesori, găsești în secțiunea despre școală.

Când ceri sprijin de specialitate

Dacă timiditatea îl face să evite sistematic școala, să sufere de dureri fizice repetate înaintea orelor, să nu vorbească deloc în anumite medii sau să se izoleze tot mai mult, un consult cu psihologul școlar sau cu un specialist în sănătatea copilului este potrivit. Nu înseamnă că ceva este „în neregulă” cu el, ci că merită sprijin pentru a trece peste un obstacol.

Vei găsi și alte materiale utile pe Oglinda24, de la ghiduri pentru părinți până la explicații despre examene. Iar acasă, rămâi ancora lui: un loc în care poate fi tăcut sau vorbăreț fără teama de a fi judecat.