Președintele României, Nicușor Dan, a susținut miercuri, la New York, discursul național al României în cadrul celei de-a 81-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, abordând principalele provocări de securitate, politice și economice cu care se confruntă România, Europa și comunitatea internațională.

În intervenția sa, șeful statului a pus accent pe apărarea principiilor democratice și pe pericolul reprezentat de manipularea și dezinformarea din mediul online, dar și pe consolidarea parteneriatului cu Statele Unite și pe rolul pe care România îl poate juca în economia și securitatea Europei.

Războiul din Ucraina și amenințările hibride ale Rusiei au ocupat un loc important în discurs, președintele reafirmând sprijinul României pentru Ucraina și Republica Moldova și vorbind despre necesitatea creșterii capacității de apărare a Europei. Nicușor Dan a abordat, de asemenea, situația din Orientul Mijlociu, dosarul nuclear iranian, conflictele din Africa, securitatea energetică și protejarea copiilor în mediul digital.

După discursul susținut de la tribuna ONU, președintele a transmis următorul mesaj:

„A fost o onoare să mă adresez astăzi Adunării Generale a ONU, la New York. Am reafirmat angajamentele noastre față de principiile Cartei ONU și am transmis mesaje clare pe teme esențiale aflate pe agenda globală. Ne leagă de Statele Unite ale Americii o istorie îndelungată de prietenie, marcată de contribuția esențială la căderea Cortinei de Fier și la deschiderea drumului României către democrație și libertate, pentru care le rămânem recunoscători.

În prezent, principala amenințare la adresa democrațiilor este manipularea prin intermediul rețelelor de socializare. Principiul fundamental al democrației este «o persoană, o voce, un vot», dar dacă mii de conturi false se exprimă în mod coordonat, vocea individului nu mai este auzită, iar libertatea de exprimare este negată.

România respectă principiile Cartei ONU – drepturile omului, statul de drept și guvernarea democratică – care au stat la baza dezvoltării noastre din ultimii 37 de ani. Acum, țara noastră a devenit una dintre cele mai dinamice destinații din Europa pentru investiții și dezvoltare industrială, aliniindu-se standardelor OCDE.

Cel mai important avantaj strategic al nostru îl reprezintă oamenii – oameni de știință, ingineri, medici, specialiști în tehnologie din România care modelează industriile viitorului. Suntem un partener credibil și de încredere, gata să contribuie la o prosperitate comună.

O altă preocupare majoră a noastră este consolidarea rezilienței Europei, prin dezvoltarea rezervelor de gaze naturale, inclusiv din Marea Neagră, a mineralelor critice și a altor resurse strategice, esențiale pentru securizarea lanțurilor de aprovizionare și pentru reducerea dependenței de surse de energie impredictibile.

Din păcate, contextul actual este marcat de decizia unui stat membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, stat care în loc să mențină pacea, urmărește o agendă revizionistă declanșând un război de agresiune ilegal, neprovocat și nejustificat împotriva Ucrainei.

România a simțit direct efectele acestui război prin încălcări repetate ale spațiului nostru aerian. În urmă cu câteva luni, o dronă s-a prăbușit peste o clădire rezidențială de pe teritoriul nostru, rănind persoane și provocând pagube materiale. A fost un episod dintr-o serie continuă de astfel de incidente.

Am mai spus-o și o spunem din nou: România va fi alături de Ucraina și de poporul său care acționează în legitima lor apărare atâta timp cât este nevoie. Totodată, România acționează responsabil pentru stabilizarea regiunii.

România va continua să susțină capacitatea de reziliență a Republicii Moldova, a doua cea mai afectată țară de războiul din Ucraina. În același timp, rămânem cel mai puternic avocat al Republicii Moldova în parcursul său european și o susținem activ în fața campaniilor hibride de destabilizare.

Pentru a descuraja războiul hibrid al Rusiei la adresa Europei și încercările sale de a submina încrederea cetățenilor în instituțiile democratice, este nevoie de creșterea cheltuielilor militare. România susține ținta de 5% din PIB pentru apărare, fiind deja la nivelul de 3,7% în acest an.

Suntem preocupați în egală măsură de proliferarea conflictelor la nivel mondial. Este esențial să avansăm în implementarea Planului de Pace pentru Gaza. În cadrul inițiativei «Board of Peace», România și-a oferit sprijinul și a contribuit, până în prezent, la evacuarea medicală a numeroși pacienți, în special copii. Planul de pace al președintelui Trump reprezintă cea mai credibilă cale către pacea și prosperitatea regiunii, iar România susține implementarea sa deplină.

În ceea ce privește Iranul, poziția noastră este clară: Iranul nu trebuie să dețină arma nucleară! Diplomația trebuie să fie prima opțiune către un acord cuprinzător, verificabil și durabil, care să deschidă drumul către un Orient Mijlociu mai stabil.

Ne reafirmăm sprijinul pentru o pace justă și durabilă în toate regiunile Africii afectate de conflicte. România contribuie la prevenirea conflictelor, la mediere, la consolidarea păcii și la redresarea economică.

România acordă, de asemenea, o mare importanță rolului Organizației Internaționale a Francofoniei în promovarea păcii și securității. România propune un candidat la funcția de Secretar General al OIF, o personalitate cu vastă experiență în domeniul afacerilor internaționale. Candidatura sa reflectă dorința țării noastre de a pune această experiență direct în slujba unei Francofonii mai puternice și mai eficiente.

Ne-am alăturat, totodată, inițiativelor internaționale dedicate educației și protecției copiilor în mediul digital, pentru că un spațiu mai sigur pentru ei înseamnă un viitor mai bun pentru societățile noastre.”

După mai bine de patru luni de blocaj politic și sute de ore de discuții cu partidele, președintele Nicușor Dan a decis să facă un pas concret pentru ieșirea din criză: l-a nominalizat pe Siegfried Mureșan pentru funcția de prim-ministru. Decizia vine într-un moment în care România are nevoie de un guvern funcțional, capabil să gestioneze problemele economice și bugetare și să ofere predictibilitate atât în plan intern, cât și în relația cu partenerii europeni.

„România are nevoie de un guvern”, a spus președintele, insistând asupra faptului că în spatele unor chestiuni aparent tehnice, precum bugetul sau rectificarea bugetară, se află decizii care influențează direct viața oamenilor.

De ce Siegfried Mureșan

Argumentul principal al președintelui a fost unul pragmatic. În lipsa unei majorități parlamentare deja conturate, Nicușor Dan a ales persoana care a beneficiat de cea mai mare susținere exprimată de partide în cadrul consultărilor.

În același timp, experiența europeană a lui Siegfried Mureșan a cântărit în această decizie.

„Este o persoană care are o experiență în Parlamentul European, o persoană care a negociat de-a lungul timpului lucruri importante, deci are expertiza pentru această poziție”, a explicat șeful statului.

Este un profil potrivit pentru o perioadă în care România are nevoie de capacitate de negociere și de menținerea unei relații solide cu instituțiile europene. Experiența acumulată la Bruxelles poate deveni un avantaj într-un context în care viitorul Executiv va avea de gestionat simultan presiuni politice interne, probleme bugetare și angajamente europene.

Un mesaj ferm pentru partidele politice

Dincolo de nominalizarea propriu-zisă, intervenția președintelui a conținut și o critică directă la adresa modului în care partidele au gestionat ultimele luni.

Nicușor Dan a vorbit despre „multă preocupare electorală și mult mai puțină preocupare pentru interesul național”, după sute de ore de negocieri care nu au dus la formarea unei majorități.

Este poate una dintre cele mai importante idei ale mesajului prezidențial: responsabilitatea ieșirii din criză nu poate aparține unei singure instituții. Partidele trebuie să găsească punctele comune necesare pentru ca România să poată fi guvernată.

Prin desemnarea lui Siegfried Mureșan, discuția trece acum de la negocieri generale la o situație concretă. Există un premier desemnat, iar formațiunile parlamentare trebuie să decidă dacă și în ce condiții pot construi o majoritate.

Experiența de negociere, pusă la încercare la București

Siegfried Mureșan primește o misiune deloc simplă. Președintele a recunoscut deschis că „sarcina primului ministru desemnat va fi una dificilă”, tocmai din cauza configurației actuale a Parlamentului.

Aici poate deveni relevantă experiența sa de negociere acumulată în politica europeană. Capacitatea de a discuta cu formațiuni cu priorități diferite și de a identifica zone de compromis va fi esențială pentru formarea unui guvern.

Desemnarea nu rezolvă automat criza și nu garantează existența unei majorități. Ea oferă însă un punct concret de plecare după luni de incertitudine.

Un semnal clar privind direcția europeană a României

Alegerea lui Siegfried Mureșan este însoțită și de un mesaj de continuitate în politica externă.

„Sunt convins că România va rămâne pe traseul pro-occidental”, a declarat Nicușor Dan, subliniind că țara trebuie să își respecte angajamentele, inclusiv cele privind traiectoria fiscală și relația cu finanțatorii.

În acest context, desemnarea unui politician cu experiență îndelungată în instituțiile europene este coerentă cu direcția anunțată de la Cotroceni.

După mai bine de patru luni în care negocierile politice nu au reușit să producă o soluție, președintele a făcut o alegere clară și argumentată. De acum, testul se mută în Parlament.

Siegfried Mureșan trebuie să demonstreze că experiența sa de negociere poate fi transformată într-o majoritate funcțională, iar partidele trebuie să arate dacă pot trece de la calculele electorale la compromisul necesar pentru formarea unui guvern.

Într-un moment în care România are nevoie de dialog, stabilitate și o voce credibilă în relația cu partenerii europeni, experiența acumulată de Mureșan la Bruxelles răspunde unor provocări concrete ale perioadei. După luni de blocaj și negocieri fără rezultat, decizia de la Cotroceni transmite un semnal de responsabilitate și de revenire la criterii precum experiența, capacitatea de negociere și continuitatea europeană. Rămâne ca această alegere să treacă testul Parlamentului și, dacă va primi susținerea necesară, testul guvernării.

Ai condus zece ani echipe, ai negociat contracte și ai rezolvat crize, dar într-o seară de marți te trezești în fața unui copil de șapte ani care arată cu degetul spre o măsea și spune că „înțeapă”. Te uiți și nu știi ce vezi. Cauți repede o explicație, apoi îți amintești că ultima oară ai ales ușor: o gumă în loc de periuță, un suc pe drum spre școală, o promisiune de „spălăm dinții mâine”. Aproape orice părinte activ are o astfel de primă greșeală. Mai jos comparăm două obiceiuri pe care le folosesc des oamenii ocupați, guma de mestecat și periajul adevărat, și vedem cum încap amândouă într-o zi plină.

Prima greșeală nu spune nimic rău despre tine

Să începem cu o idee care liniștește: nimeni nu se naște știind cum se îngrijesc dinții unui copil. Chiar și oameni foarte pricepuți în meseria lor se lovesc de lucruri banale, precum cât durează periajul, ce cantitate de pastă se pune sau când trece un copil la ața dentară.

Experiența profesională ajută la organizare, nu la informații despre igiena orală. Poate chiar îți joacă feste: obișnuit să rezolvi totul rapid, cauți o soluție la fel de rapidă pentru dinți. Iar „rapid” înseamnă adesea un compromis, nu o rezolvare.

Un exemplu simplu: la birou, un termen strâns se rezolvă cu o noapte lungă. La dinți nu funcționează așa. Nu poți recupera într-o singură seară o săptămână de periaj sărit, iar copilul nu înțelege logica „termenului”. Obiceiurile mici, făcute zilnic, sunt singurul instrument care chiar lucrează în favoarea ta.

Ce contează după primul semnal este să nu transformi vinovăția în paralizie. O lună de rutină mai atentă face mai mult decât o seară de remușcări. Iar dacă ai îndoieli despre ceva anume, o programare la medicul dentist al copilului lămurește mai repede decât orice listă găsită online.

Cele două obiceiuri puse față în față

Pe de o parte stă guma de mestecat fără zahăr, ușor de pus în geantă și de dat unui copil după o gustare. Pe de alta, periuța, cu pasta ei și cu cele două minute pe care nimeni nu are chef să le petreacă la ora nouă seara. Prima pare mai comodă, a doua e cea care cu adevărat curăță.

Comparația nu pornește de la ideea că unul dintre ele ar fi „bun” și celălalt „rău”. Fiecare are un loc. Guma poate fi un ajutor când nu ai la îndemână apă și periuță, periajul rămâne baza. Greșeala apare când un obicei îl înlocuiește pe celălalt și nu îl completează.

Un detaliu practic pentru părinții care lucrează mult: nu căutați perfecțiunea, ci repetabilitatea. Un obicei simplu, repetat în fiecare zi, bate un plan impecabil pe care îl respectați două săptămâni.

Ce poate și ce nu poate guma fără zahăr

Mestecatul stimulează salivația, iar saliva ajută gura să-și revină după mese. Pentru cine vrea să înțeleagă mai bine acest mecanism, există o lămurire utilă despre guma de mestecat fără zahăr și rolul ei pentru dinți, scrisă pentru oameni care nu au pregătire de specialitate.

Limitele sunt la fel de importante. O gumă nu scoate placa bacteriană de pe suprafețele greu accesibile, nu înlocuiește pasta cu fluor și nu e potrivită pentru copiii prea mici, care o pot înghiți sau se pot îneca. Pentru un copil de școală, care știe deja să mestece fără să înghită, poate fi un obicei ocazional, după o gustare, nu un ritual zilnic de cinci ori.

Alege o gumă fără zahăr, nu una „cu un pic de zahăr”, și citește eticheta ca pe orice contract: ingredientele contează. Dacă copilul are aparat dentar, lucrări sau dureri la articulația maxilarului, întreabă mai întâi medicul. Ce funcționează pentru un copil poate să nu fie potrivit pentru altul.

Mai e și partea de educație: dacă un copil asociază guma cu „dinți curați”, poate renunța mai ușor la periaj. Mai bine îi spui cinstit că guma e un mic ajutor, nu o scurtătură.

Periajul, partea care nu se negociază

Periajul dimineața și seara, cu o periuță potrivită vârstei și cu o pastă recomandată de medic pentru copil, rămâne gestul de bază. La seară contează mai mult, pentru că peste noapte saliva se reduce și gura devine mai vulnerabilă.

Ajută dacă faci din periaj un moment al familiei, nu o sarcină impusă: pui un cântec de două minute, te speli și tu pe dinți alături de copil, aprinzi lumina din baie cât să vezi ce faci. Copiii imită mai mult decât ascultă.

Nu e rău să verifici, în primii ani, cum se periază singur. Mulți părinți constată că cei mici ating doar partea din față a dinților. Câteva săptămâni de supraveghere discretă schimbă mult. Poți propune un mic joc: copilul îți arată pe rând „dinții de sus, de jos, cei din spate”, ca și cum ar prezenta un proiect. Pare un moft, dar fixează ordinea în mintea lui. Dacă periuța se uzează repede sau gingiile sângerează constant, nu aștepta: vorbește cu medicul.

Când pierde copilul dinții de lapte și ce rămâne în sarcina ta

Pe la șase-șapte ani, cei mai mulți copii încep să-și piardă dinții de lapte. Pentru un părinte fără experiență, momentul poate părea alarmant: un dinte se clatină, o gingie e roșie, copilul refuză să mănânce pe partea aceea. De cele mai multe ori este un proces firesc, dar cum se desfășoară diferă de la un copil la altul.

Dacă vrei să știi la ce să te aștepți și în ce ordine, merită să parcurgi un material de pe Dentar24 despre dinții de lapte. Îți dă un cadru general, iar întrebările rămase le poți duce medicului la următoarea vizită.

Rolul tău, în perioada asta, este mai degrabă să observi decât să intervii. Nu smulge dinții cu forța, nu amâna periajul pentru că „doare” și nu banaliza o durere care persistă.

Un lucru care ajută: ține minte pe un calendar când a căzut fiecare dinte. Nu ca să-l compari cu alți copii, ci ca să ai la îndemână o evidență simplă când te întreabă medicul. Și lasă-l pe cel mic să se bucure de episod, fiindcă pentru el e aproape o aventură, cu poveste și surprize.

Exemplu dintr-o săptămână obișnuită

Luni dimineața, copilul se spală pe dinți înainte de școală, iar tu îi pui în ghiozdan o gustare simplă, un măr, nuci sau o felie de pâine. Marți, după antrenament, primește o gumă fără zahăr, pentru că nu e nimeni cu periuța în preajmă. Miercuri e zi de întâlniri lungi, deci seara periajul îl face singur, iar tu verifici doar rezultatul.

Joi apare un dinte care se clatină. Îl lași în pace, încurajezi copilul să-l miște doar dacă nu doare și îi propui apă călduță la clătit. Vineri trece pe lângă cofetărie și, în loc de interdicții, găsește un compromis: dulciul se mănâncă la masă, nu răzleț toată după-amiaza.

Nimic din asta nu cere timp suplimentar, ci doar atenție la momentele mici. Săptămâna se încheie fără scene, iar tu ai un obicei în plus.

Observă și ce nu a mers: dacă joi seara copilul a refuzat periuța, nu e o tragedie. A doua zi reiei calm, fără sermon. Consecvența se construiește din reluări, nu din zile perfecte.

Mici adaptări pentru cine lucrează mult și călătorește

Dacă ești mult plecat, rutina nu trebuie să cadă. Poți stabili cu celălalt părinte, cu bunicii sau cu bona o listă scurtă de reguli comune: ora periajului, ce gustări sunt ok, ce nu se oferă după seară. Dacă toți spun aceleași lucruri, copilul nu mai negociază.

La distanță, un apel video de cinci minute înainte de culcare poate include și periajul. Pare comic, dar copilul simte că e important pentru tine, iar tu vezi dacă merge cum trebuie. Dacă ai o geantă de drum, ține în ea o periuță de rezervă și o pastă mică, ca să nu depinzi de ce găsești la destinație.

Încearcă să nu transformi grija pentru dinți într-un subiect de ceartă. Ton calm, reguli puține, constanță. Experiența de la serviciu se aplică aici fără probleme: contează claritatea, nu volumul.

Cum arăți răspunsul la o greșeală, fără dramatism

Dacă ai greșit, de pildă ai sărit peste periaj o săptămână sau ai lăsat copilul cu băuturi dulci toată ziua, nu e nevoie de reparații dramatice. Revino la rutina simplă, programează un control și întreabă medicul cât de des să te prezinți. Dacă există o carie sau o sensibilitate, se tratează, iar timpul câștigat contează.

Un alt reflex bun este să notezi ce a mers și ce nu. Un caiet sau o notiță pe telefon, cu mici observații: „a refuzat periuța marți”, „s-a plâns de rece joi”. La control, aceste observații valorează mai mult decât amintirile de-a gata.

În final, nu uita de tine. Dacă tu ai amânat controalele, copilul va prelua modelul. Cele două programări, a lui și a ta, pot fi făcute în aceeași zi.

Alege deci un lucru pentru săptămâna aceasta: poate periajul de seară făcut împreună, poate o programare amânată de prea mult. Restul se așază pe parcurs, iar următoarea întrebare a copilului despre dinți te va găsi mai pregătit decât acum.