Președintele României, Nicușor Dan, a susținut miercuri, la New York, discursul național al României în cadrul celei de-a 81-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, abordând principalele provocări de securitate, politice și economice cu care se confruntă România, Europa și comunitatea internațională.

În intervenția sa, șeful statului a pus accent pe apărarea principiilor democratice și pe pericolul reprezentat de manipularea și dezinformarea din mediul online, dar și pe consolidarea parteneriatului cu Statele Unite și pe rolul pe care România îl poate juca în economia și securitatea Europei.

Războiul din Ucraina și amenințările hibride ale Rusiei au ocupat un loc important în discurs, președintele reafirmând sprijinul României pentru Ucraina și Republica Moldova și vorbind despre necesitatea creșterii capacității de apărare a Europei. Nicușor Dan a abordat, de asemenea, situația din Orientul Mijlociu, dosarul nuclear iranian, conflictele din Africa, securitatea energetică și protejarea copiilor în mediul digital.

După discursul susținut de la tribuna ONU, președintele a transmis următorul mesaj:

„A fost o onoare să mă adresez astăzi Adunării Generale a ONU, la New York. Am reafirmat angajamentele noastre față de principiile Cartei ONU și am transmis mesaje clare pe teme esențiale aflate pe agenda globală. Ne leagă de Statele Unite ale Americii o istorie îndelungată de prietenie, marcată de contribuția esențială la căderea Cortinei de Fier și la deschiderea drumului României către democrație și libertate, pentru care le rămânem recunoscători.

În prezent, principala amenințare la adresa democrațiilor este manipularea prin intermediul rețelelor de socializare. Principiul fundamental al democrației este «o persoană, o voce, un vot», dar dacă mii de conturi false se exprimă în mod coordonat, vocea individului nu mai este auzită, iar libertatea de exprimare este negată.

România respectă principiile Cartei ONU – drepturile omului, statul de drept și guvernarea democratică – care au stat la baza dezvoltării noastre din ultimii 37 de ani. Acum, țara noastră a devenit una dintre cele mai dinamice destinații din Europa pentru investiții și dezvoltare industrială, aliniindu-se standardelor OCDE.

Cel mai important avantaj strategic al nostru îl reprezintă oamenii – oameni de știință, ingineri, medici, specialiști în tehnologie din România care modelează industriile viitorului. Suntem un partener credibil și de încredere, gata să contribuie la o prosperitate comună.

O altă preocupare majoră a noastră este consolidarea rezilienței Europei, prin dezvoltarea rezervelor de gaze naturale, inclusiv din Marea Neagră, a mineralelor critice și a altor resurse strategice, esențiale pentru securizarea lanțurilor de aprovizionare și pentru reducerea dependenței de surse de energie impredictibile.

Din păcate, contextul actual este marcat de decizia unui stat membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, stat care în loc să mențină pacea, urmărește o agendă revizionistă declanșând un război de agresiune ilegal, neprovocat și nejustificat împotriva Ucrainei.

România a simțit direct efectele acestui război prin încălcări repetate ale spațiului nostru aerian. În urmă cu câteva luni, o dronă s-a prăbușit peste o clădire rezidențială de pe teritoriul nostru, rănind persoane și provocând pagube materiale. A fost un episod dintr-o serie continuă de astfel de incidente.

Am mai spus-o și o spunem din nou: România va fi alături de Ucraina și de poporul său care acționează în legitima lor apărare atâta timp cât este nevoie. Totodată, România acționează responsabil pentru stabilizarea regiunii.

România va continua să susțină capacitatea de reziliență a Republicii Moldova, a doua cea mai afectată țară de războiul din Ucraina. În același timp, rămânem cel mai puternic avocat al Republicii Moldova în parcursul său european și o susținem activ în fața campaniilor hibride de destabilizare.

Pentru a descuraja războiul hibrid al Rusiei la adresa Europei și încercările sale de a submina încrederea cetățenilor în instituțiile democratice, este nevoie de creșterea cheltuielilor militare. România susține ținta de 5% din PIB pentru apărare, fiind deja la nivelul de 3,7% în acest an.

Suntem preocupați în egală măsură de proliferarea conflictelor la nivel mondial. Este esențial să avansăm în implementarea Planului de Pace pentru Gaza. În cadrul inițiativei «Board of Peace», România și-a oferit sprijinul și a contribuit, până în prezent, la evacuarea medicală a numeroși pacienți, în special copii. Planul de pace al președintelui Trump reprezintă cea mai credibilă cale către pacea și prosperitatea regiunii, iar România susține implementarea sa deplină.

În ceea ce privește Iranul, poziția noastră este clară: Iranul nu trebuie să dețină arma nucleară! Diplomația trebuie să fie prima opțiune către un acord cuprinzător, verificabil și durabil, care să deschidă drumul către un Orient Mijlociu mai stabil.

Ne reafirmăm sprijinul pentru o pace justă și durabilă în toate regiunile Africii afectate de conflicte. România contribuie la prevenirea conflictelor, la mediere, la consolidarea păcii și la redresarea economică.

România acordă, de asemenea, o mare importanță rolului Organizației Internaționale a Francofoniei în promovarea păcii și securității. România propune un candidat la funcția de Secretar General al OIF, o personalitate cu vastă experiență în domeniul afacerilor internaționale. Candidatura sa reflectă dorința țării noastre de a pune această experiență direct în slujba unei Francofonii mai puternice și mai eficiente.

Ne-am alăturat, totodată, inițiativelor internaționale dedicate educației și protecției copiilor în mediul digital, pentru că un spațiu mai sigur pentru ei înseamnă un viitor mai bun pentru societățile noastre.”

După mai bine de patru luni de blocaj politic și sute de ore de discuții cu partidele, președintele Nicușor Dan a decis să facă un pas concret pentru ieșirea din criză: l-a nominalizat pe Siegfried Mureșan pentru funcția de prim-ministru. Decizia vine într-un moment în care România are nevoie de un guvern funcțional, capabil să gestioneze problemele economice și bugetare și să ofere predictibilitate atât în plan intern, cât și în relația cu partenerii europeni.

„România are nevoie de un guvern”, a spus președintele, insistând asupra faptului că în spatele unor chestiuni aparent tehnice, precum bugetul sau rectificarea bugetară, se află decizii care influențează direct viața oamenilor.

De ce Siegfried Mureșan

Argumentul principal al președintelui a fost unul pragmatic. În lipsa unei majorități parlamentare deja conturate, Nicușor Dan a ales persoana care a beneficiat de cea mai mare susținere exprimată de partide în cadrul consultărilor.

În același timp, experiența europeană a lui Siegfried Mureșan a cântărit în această decizie.

„Este o persoană care are o experiență în Parlamentul European, o persoană care a negociat de-a lungul timpului lucruri importante, deci are expertiza pentru această poziție”, a explicat șeful statului.

Este un profil potrivit pentru o perioadă în care România are nevoie de capacitate de negociere și de menținerea unei relații solide cu instituțiile europene. Experiența acumulată la Bruxelles poate deveni un avantaj într-un context în care viitorul Executiv va avea de gestionat simultan presiuni politice interne, probleme bugetare și angajamente europene.

Un mesaj ferm pentru partidele politice

Dincolo de nominalizarea propriu-zisă, intervenția președintelui a conținut și o critică directă la adresa modului în care partidele au gestionat ultimele luni.

Nicușor Dan a vorbit despre „multă preocupare electorală și mult mai puțină preocupare pentru interesul național”, după sute de ore de negocieri care nu au dus la formarea unei majorități.

Este poate una dintre cele mai importante idei ale mesajului prezidențial: responsabilitatea ieșirii din criză nu poate aparține unei singure instituții. Partidele trebuie să găsească punctele comune necesare pentru ca România să poată fi guvernată.

Prin desemnarea lui Siegfried Mureșan, discuția trece acum de la negocieri generale la o situație concretă. Există un premier desemnat, iar formațiunile parlamentare trebuie să decidă dacă și în ce condiții pot construi o majoritate.

Experiența de negociere, pusă la încercare la București

Siegfried Mureșan primește o misiune deloc simplă. Președintele a recunoscut deschis că „sarcina primului ministru desemnat va fi una dificilă”, tocmai din cauza configurației actuale a Parlamentului.

Aici poate deveni relevantă experiența sa de negociere acumulată în politica europeană. Capacitatea de a discuta cu formațiuni cu priorități diferite și de a identifica zone de compromis va fi esențială pentru formarea unui guvern.

Desemnarea nu rezolvă automat criza și nu garantează existența unei majorități. Ea oferă însă un punct concret de plecare după luni de incertitudine.

Un semnal clar privind direcția europeană a României

Alegerea lui Siegfried Mureșan este însoțită și de un mesaj de continuitate în politica externă.

„Sunt convins că România va rămâne pe traseul pro-occidental”, a declarat Nicușor Dan, subliniind că țara trebuie să își respecte angajamentele, inclusiv cele privind traiectoria fiscală și relația cu finanțatorii.

În acest context, desemnarea unui politician cu experiență îndelungată în instituțiile europene este coerentă cu direcția anunțată de la Cotroceni.

După mai bine de patru luni în care negocierile politice nu au reușit să producă o soluție, președintele a făcut o alegere clară și argumentată. De acum, testul se mută în Parlament.

Siegfried Mureșan trebuie să demonstreze că experiența sa de negociere poate fi transformată într-o majoritate funcțională, iar partidele trebuie să arate dacă pot trece de la calculele electorale la compromisul necesar pentru formarea unui guvern.

Într-un moment în care România are nevoie de dialog, stabilitate și o voce credibilă în relația cu partenerii europeni, experiența acumulată de Mureșan la Bruxelles răspunde unor provocări concrete ale perioadei. După luni de blocaj și negocieri fără rezultat, decizia de la Cotroceni transmite un semnal de responsabilitate și de revenire la criterii precum experiența, capacitatea de negociere și continuitatea europeană. Rămâne ca această alegere să treacă testul Parlamentului și, dacă va primi susținerea necesară, testul guvernării.

Seara, în bucătărie, cu cafeaua rece pe masă, tot repeți în minte replica de la prânz. Ai pornit un mic business din garaj sau din camera de la etaj, ai un asociat sau un frate care te ajută, iar discuția despre bani și program s-a încheiat cu uși trântite. Nu ai nevoie de nicio aplicație ca să repari lucrurile, ci de un caiet, un pix și o după-amiază liniștită. Pașii de mai jos merg într-un ritm calm și sunt gândiți pentru oamenii care lucrează de acasă și nu au birou, departament de personal sau timp de pierdut cu certuri repetate.

Mai întâi, o zi fără decizii

După o ceartă, instinctul spune să rezolvi imediat: un mesaj lung, un telefon tensionat, o hotărâre luată din orgoliu. De obicei iese mai prost. Cât timp supărarea e proaspătă, orice propunere pare un atac, iar orice scuză sună a justificare. Lasă măcar o noapte să treacă. Dacă lucrați în aceeași curte sau sub același acoperiș, spuneți simplu că reluați vorba a doua zi, la o oră stabilită, și că până atunci fiecare își vede de treaba lui.

Folosește timpul acesta pentru lucruri mărunte. Fă un tur prin atelier sau prin cămară, numără ce e gata de livrat, curăță masa de lucru. Mișcarea ajută mai mult decât analiza. Sunt oameni care pun lucrurile la loc și, odată cu ele, li se așază și gândurile. Nu e o metodă miraculoasă, dar nu costă nimic.

Un singur lucru merită făcut chiar în seara aceea: notează în caiet ce te-a deranjat concret. Nu ce ți s-a părut că a vrut celălalt să spună, ci ce s-a spus sau s-a făcut. O frază precum a anulat comanda fără să mă întrebe este utilă. Una precum nu mă respectă nu este, deocamdată.

Ce s-a întâmplat, notat fără adjective

A doua zi, ia caietul și împarte pagina în două coloane. În stânga scrii faptele, în dreapta ce ai simțit. Faptele sunt scurte: cine, ce, când. Sentimentele pot fi mai lungi, dar rămân pe partea lor de pagină. Separarea pare banală, însă schimbă tonul întregii discuții, pentru că celălalt aude o descriere, nu un rechizitoriu.

Cere și asociatului sau rudei cu care lucrezi să facă același exercițiu, pe caietul lui. Nu comparați notițele pe loc. Fiecare citește întâi ce a scris, iar abia apoi puneți paginile alături. De multe ori vă dați seama că ați văzut aceeași scenă din unghiuri diferite: tu ai așteptat un telefon pentru o livrare, el a crezut că ai preluat deja comanda. Nimeni nu a mințit. Pur și simplu nu era scris cine face ce.

Dacă locuiți în aceeași casă, alegeți un loc neutru, de pildă masa de pe verandă sau bancheta din curte, nu atelierul unde s-a stricat totul. Locul contează mai mult decât pare. Într-un spațiu legat de conflict, vocile se ridică mai repede, iar frazele pregătite în gând se pierd.

Aduceți ceva de băut, închideți telefoanele și spuneți dinainte cine vorbește primul. Pare o regulă de ședință, dar într-o curte cu câine și vecini curioși ajută enorm. Cine ascultă are voie să noteze, nu să întrerupă, iar cine vorbește are la dispoziție cinci minute fără comentarii. Cronometrul de la aragaz își face treaba excelent.

Rolurile, spuse pe nume

Cele mai multe discuții aprinse din afacerile mici pornesc de la un rol nespus. Unul crede că celălalt se ocupă de facturi, celălalt crede că le ține evidența cel care vorbește cu clienții. Scrieți pe o foaie mare, pe care o lipiți pe frigider sau pe ușa atelierului, trei coloane: ce face fiecare în fiecare zi, ce face doar când e nevoie și ce hotărâți numai împreună.

Această ordonare a muncii se vede și mai bine când activitatea abia a pornit ca ceva făcut în paralel cu serviciul. Cine se află în situația asta poate arunca o privire peste ghidul despre lansarea unei afaceri secundare pe lângă un job, care pornește de la alegerea ideii și ajunge la ritmul de lucru. Utilă e mai ales ideea că timpul liber al fiecăruia este limitat, deci rolurile trebuie să țină cont de ce poate oferi realist fiecare, nu de ce și-ar dori.

Când foaia e gata, citiți-o cu voce tare. Dacă un rând stârnește o grimasă, tocmai ai găsit sursa următoarei neînțelegeri. Corectați cu creionul, nu cu pixul, ca să rămână loc de ajustări.

Nu vă grăbiți să acoperiți totul din prima seară. Un rol lăsat deliberat deschis, cu mențiunea că îl reluați peste două săptămâni, e mai sincer decât unul trecut în grabă și respins în tăcere. Mulți oameni se simt mai liniștiți când văd că nu li se cere să hotărască totul într-un ceas.

Programul și banii, două subiecte separate

Greșeala obișnuită după o ceartă este să discuți programul și banii în aceeași respirație. Cine a muncit mai mult seara cere să fie plătit mai bine, cine a cheltuit pentru materiale cere să fie înapoiat primul, iar discuția se transformă într-un bilanț al nemulțumirilor din ultimul an. Mai bine luați un subiect pe zi.

Pentru program, desenați o săptămână pe un calendar de hârtie. Marcați cu culori diferite orele în care lucrează fiecare, orele rezervate familiei și blocurile libere pentru urgențe. Fără aplicații, fără notificări: un calendar de perete se vede de toată lumea, inclusiv de copiii sau părinții care trec prin cameră.

Pentru bani, rămâneți la principii simple. Ce intră se notează în aceeași zi, ce iese se notează cu bonul lipit în caiet, iar o dată pe lună vă așezați amândoi cu un creion și faceți socoteala. Nu e nevoie de formule. Dacă nu vă puneți de acord asupra unei împărțiri, cereți părerea unui contabil sau a unui om cu experiență, care nu are interes în afacerea voastră.

Obiceiuri mici care țin echipa laolaltă

După ce rolurile și banii sunt clarificate, apare întrebarea mai greu de pus pe hârtie: cum vreți să vă purtați unul cu altul când lucrurile merg prost? Aici începe ceea ce companiile mari numesc, uneori pompos, cultură organizațională. La scară mică, înseamnă câteva obiceiuri comune pe care le respectați amândoi, chiar și în zilele proaste.

Pentru cine vrea să înțeleagă mai bine cum se formează astfel de obiceiuri de la început, există un text util despre construirea unei culturi organizaționale încă din primele luni de activitate. Chiar dacă exemplele sunt gândite pentru firme cu angajați, ideea se traduce ușor în doi oameni și un atelier: definești ce contează, repeți gesturile potrivite și nu te sfiești să le spui cu glas tare.

Alegeți trei reguli scurte și scrieți-le sub foaia cu roluri. De pildă: nu discutăm reproșuri în fața clienților, orice schimbare de comandă se anunță înainte de seară, iar nemulțumirile se spun în aceeași zi, nu se strâng. Trei sunt de ajuns. Zece reguli se uită, trei se țin minte.

Ajută și un mic ritual de închidere a zilei. La finalul programului, fiecare spune într-o frază ce a terminat și ce lasă pentru a doua zi. Durează un minut, dar elimină ghicitul de dimineață și pretextul clasic că nu știai ce rămăsese neterminat. În casele unde atelierul e la câțiva pași de bucătărie, obiceiul acesta separă munca de masa de seară mai bine decât orice program tipărit.

Cum reiei discuția fără să recazi în ceartă

Vine și momentul în care vă așezați față în față. Începe cu o propoziție care recunoaște ceva din partea ta, fie și mic: am ridicat tonul și nu era nevoie. Un asemenea început dezarmează mai bine decât orice argument. Abia apoi citește, pe rând, faptele din caiet, fără să comentezi reacțiile celuilalt.

Stabiliți dinainte cât durează discuția, de exemplu o oră, cu o pauză la jumătate. Dacă tonul urcă, oprește-te și spune că reluați peste zece minute. Nu e un semn de slăbiciune, ci un mod de a proteja ceea ce ați construit împreună. În casele în care lucrul și viața de familie se amestecă, pauza e adesea singura frână disponibilă.

La final, formulați o hotărâre concretă, cu dată: de luni, facturile le ține unul dintre voi, iar celălalt ține comenzile. Scrieți-o în caiet, semnați amândoi dacă vi se pare potrivit și datați pagina. Nu pentru că ar avea putere juridică, ci pentru că un angajament scris e mai greu de uitat sau de rescris din memorie.

Ce faci în săptămâna următoare

O înțelegere nouă se verifică în practică. După șapte zile, aruncați amândoi o privire peste foaia cu roluri și peste cele trei reguli și bifați ce a mers. Dacă ceva scârțâie, schimbați rândul respectiv, nu toată înțelegerea. Mici ajustări de acest fel previn marile explozii.

Păstrați caietul la vedere, nu îl ascundeți într-un sertar. Un obiect banal, așezat pe un raft din bucătărie sau din atelier, devine în timp un fel de martor liniștit. Și dacă într-o seară vă simțiți iar tentați să trântiți o ușă, cel puțin veți ști unde se află pagina la care puteți reveni.

Mâine dimineață nu aveți de făcut nimic spectaculos. Cumpărați un caiet, alegeți ora la care vă întâlniți și lăsați restul pentru după ce s-au așezat lucrurile.