Actualmente, companiile acordă o tot mai mare atenție administrării carierei, fără a neglija prea mult și partea de planificare. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că rapiditatea schimbării economice, tehnologice și informaționale face ca actualele cariere să fie mai puțin clar definite și previzibile decât în trecut. Dinamica carierelor este determinată de schimbări accelerate, personalul muncitor este pus ȋn situația să le facă față cu o competență și rapiditate de adaptare într-un ritm accelerat. Flexibilitatea și abilitățile de adaptare au început să conteze mai mult decât expertiza îngustă.

Preocupările ce țin de problematica identificării și dezvoltării carierei au apărut cu mult timp în urmă, sub forma orientării și reorientării profesionale. În ultimele decenii ale secolului trecut, o atenție deosebită s-a acordat orientării profesionale la vârste școlare mici, pornindu-se de la ideea că alegerea profesiei este o decizie importantă, cu un caracter în mare parte irevocabil. Profesia, odată aleasă, este greu de schimbat deoarece schimbarea acesteia implică resurse de timp și energie. Din punct de vedere social, abandonarea unei meserii pentru care s-au investit bani şi energie în vederea pregătirii înseamnă pierdere atât pentru individ, cât şi pentru societate.

Orientarea profesională şi dezvoltarea carierei au fost privite mai mult la nivel individual, cel organizaţional fiind doar implicit. Și totuși, în practică, planificarea carierei este şi pentru angajaţi şi pentru companie. Procedurile de planificare a carierei se bazează totdeauna pe necesităţile organizaţiei, dar după cum bine știm, necesităţile organizaţiei nu pot fi satisfăcute dacă cele individuale sunt neglijate. Astfel, planificarea carierei trebuie să ţină seama şi de managementul diversităţii.

La ora actuală, tendințele în domeniul recrutării de personal, după cum arată și cele mai ample rapoarte de analiză pentru piața muncii, înclină spre favorizarea persoanelor cu cele mai dezvoltate competențe de adaptabilitate. Analizat mai amănunțit, acest lucru lasă să se înțeleagă că viitorul garantează pentru persoanele care vor fi dispuse să „emigreze” de la un post la altul, să preia atribuții străine postului, să-și actualizeze în permanență abilitățile și cunoștințele. Prin urmare, cerințele pieței muncii vor dicta administrarea carierei profesionale în corespundere cu circumstanțele de facto, mai puțin contând, în acest caz, rigorile unei planificări chibzuite din timp. 

Cert este că fără o oarecare planificare din timp a viitoarei cariere, este destul de complicat să iei anumite decizii în anumite momente (după absolvirea liceului, de exemplu), dar cariera profesională nu poate fi tratată ca un produs de feronerie și ar trebui privită în contextul vieţii şi dezvoltării de ansamblu a unei persoane şi nu numai în calitate de angajat. Specificul și cerințele potențialilor angajatori implică provocări de tot felul pe segmentul de planificare a carierei, de aceea un mai mare accent se cere a fi pus pe creativitatea și flexibilitatea cognitivă, decât pe formule de creștere profesională. 

Planificarea este un proces care va rămâne necesar oricărui domeniu al vieții noastre, inclusiv și evoluției proprii ca specialist într-un anumit sector, dar tânărul specialist de azi trebuie să-și poată reproiecta în orice moment propria carieră. Deși noțiunea de „carieră” este clar legată de muncă, aceasta trebuie să fie suficient de vastă pentru a include nu numai experiența de la locul de muncă, ci și modul de viață sau condițiile de trai, deoarece viaţa extraprofesională a unei persoane joacă un rol imens în cadrul carierei sale.

De interes:  La mulţi ani, Beyonce!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.