Acest obiect simplu şi comun este un tacâm format dintr-o cupă mică și puțin adâncă, un mâner, mai mult sau mai puțin lung, folosit în principal pentru servirea alimentelor sau băuturilor lichide (supă, ceai) sau semilichide (cereale cu lapte, miere,) dar și pentru măsurarea și amestecarea elementelor. Poate fi făcută din metal (inox, argint, alamă), din lemn sau chiar din plastic.

Lingura este o ustensilă ce constă într-o mică scobitură, rotundă sau ovală, ataşată unui mâner. Este un tip de tacâm folosită, pentru servit masa şi este un obiect pe care, cu siguranţă, cu toţii îl avem în bucătărie.

Istoria lingurii incepe inca din Preistorie. Pe timpul Civilizatiei Neolitice Ozieri din Sardinia se foloseau deja linguri din ceramica. S-au gasit exemple bine conservate de linguri, folosite de egiptenii antici, de diferite forme realizate din fildes, silex, ardezie sau lemn, majoritatea increstate cu simboluri religioase. In China Dinastiei Shang, lingurile erau realizate din os. Ligurile chinezesti din perioada Epocii de Bronz Timpurii aveau varful ascutit si erau folosite si ca furculite. Grecii si romanii fabricau lingurile din bronz si argint cu manere care aveau forma unui tarus sau a unei tulpini ascutite.

De interes:  Accident cu trei victime la Brebu [FOTO] – Banat FM

La inceputurile lumii musulmane, lingurile se foloseau pentru a servi supa. Lingurile medievale erau in general realizate din coarne de vaca sau din lemn, dar prin secolul XV, au devenit comune lingurile din alama si cositor. Lingurile de argint erau folosite doar in casele regale, acestea fiind considerate rare si de valoare. Cea mai timpurie referinta a lingurilor de argint si aur dateaza din anul 1259 si este trecuta intr-un testament englezesc.

In anul 1300, in inventarul regelui Edward I se gaseau linguri de argint si aur marcate cu “fleur-de-lis” (floarea de crin), simbolul Parisului. Una din cele mai interesante linguri medievale este lingura de incoronare folosita in ungerea noului suveran englez.

In prima parte a secolului XVIII, scobitura lingurii devine ingusta si eliptica, cu “limba” coborand in spate si manerul indoit in sus la capat. Forma moderna, cu varful scobiturii mai ingust decat baza, iar partea rotunjita din capat indoita in jos, a intrat in uz in jurul anului 1760.

De interes:  Între chin și amin – Banat FM

Desi nu cunoastem cu exactitate inventatorul lingurii, stim ca aceasta inventie ne-a usurat modul de a servi masa sau de a amesteca ingredientele in preparatele culinare. Putem considera lingura ca o ustensila de neinlocuit in casele fiecaruia si putem spune, cu siguranta, ca persoana care a inventat lingura a avut o mare inspiratie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.