Există două tipuri principale de instituții financiare: bancare și nebancare sau IFN-uri. Instituțiile bancare includ băncile comerciale, asociațiile de economii și împrumuturi și uniunile de credit. De cealaltă parte, instituțiile financiare nebancare includ societățile de asigurări, organizațiile de credit, fondurile de pensii și fondurile speculative.
Deci, ce stabilește diferențele dintre cele două? În acest articol vom discuta despre deosebirile dintre IFN-uri și bănci.
Ce este o bancă?
O bancă este o instituție financiară autorizată să accepte depozite, economii și să facă împrumuturi. Băncile oferă, de asemenea, servicii conexe necesare consumatorilor, cum ar fi conturi individuale de pensii, depozite la termen, schimb valutar și seifuri.
Băncile oferă un loc sigur pentru consumatori și proprietarii de afaceri de a-și păstra numerarul și este o sursă indispensabilă de împrumuturi pentru achiziții personale și de business. La rândul lor, băncile folosesc numerarul depus pentru a face împrumuturi și pentru a colecta dobânzi în urma acestora.
Ce servicii oferă o bancă?
Băncile oferă o varietate de servicii, cum ar fi:
- Conturi curente;
- Conturi de economii;
- Depozite;
- Conturi comerciale;
- Credite de nevoi personale și de afaceri;
- Credite imobiliare-ipotecare;
- Carduri de credit/cumpărături;
- Schimb valutar.
Ce este o instituție financiară nebancară (IFN)
IFN-urile sunt instituții financiare care oferă diverse servicii bancare, dar care nu au o licență bancară. În general, aceste instituții nu permit posibilitatea consumatorilor de a depune bani într-un cont curent, de economii sau într-un depozit la termen.
În principal, IFN-urile pot oferi servicii precum împrumuturi și facilități de credit, schimb valutar, piețe monetare, subscriere și activități de fuziune.
Cum diferă IFN-urile de băncile tradiționale?
Există câteva modalități-cheie prin care instituțiile nebancare diferă de băncile obișnuite:
- IFN-urile nu sunt reglementate de guvern așa cum sunt instituțiile bancare. Acest lucru înseamnă că nu sunt supuse acelorași legi;
- IFN-urile nu permit depozitele din partea clienților. În schimb, aceste instituții strâng bani prin vânzarea de titluri de valoare sau prin dobânzile percepute la împrumuturi;
- Instituțiile nebancare nu sunt obligate să mențină o rată a rezervelor minime obligatorii, așa cum sunt băncile. Această rată se referă la procentul depozitelor pe care o bancă trebuie să le păstreze ca rezervă în cazul unor retrageri semnificative;
- IFN-urile nu sunt supuse acelorași cerințe de capital precum băncile. Acest lucru înseamnă că nu li se cere să aibă o anumită sumă de bani ca rezervă pentru a se proteja împotriva pierderilor;
- În cele din urmă, instituțiile nebancare nu sunt supuse acelorași restricții de creditare ca și băncile. Acest lucru înseamnă că pot împrumuta bani oricui, fără a fi nevoie să urmeze orientările tradiționale de creditare.
Aceste diferențe caracteristice se pot transforma în avantaje pentru oricine, persoană fizică sau juridică, dorește să apeleze la un împrumut pentru acoperirea unor cheltuieli. Un credit IFN pentru persoane juridice de la Vitas România este mult mai ușor de accesat în acest caz, chiar dacă afacerea este nou-înființată și nu îndeplinește toate criteriile de creditare impuse de băncile tradiționale.
Prin urmare, principala diferență dintre IFN-uri și bănci se poate rezuma la flexibilitatea cu care acordă împrumuturi.
În concluzie, băncile și instituțiile nebancare sunt ambii actori importanți în sectorul financiar. Cu toate acestea, ele diferă în ceea ce privește funcțiile lor și produsele și serviciile pe care le oferă.
