O sută de lei puși într-un plic în vara lui 2005, imediat după denominare, când leul a pierdut patru zerouri, sunt și astăzi tot o sută de lei. Doar că în 2025 plăteau cam cât plăteau 39 de lei în anul în care au fost puși deoparte. Socoteala e făcută pe seria anuală a prețurilor de consum publicată de Banca Mondială și lasă pe dinafară scumpirile din 2026.

Economiile pe termen lung sunt cele mai vulnerabile la scumpiri pentru că pierderea de putere de cumpărare se adună an de an, iar prețurile rămân sus și după ce inflația se domolește. Pe un orizont de 20 de ani, un val de scumpiri mari este aproape sigur, iar dobânda fixă și impozitul calculat la dobânda nominală adâncesc pierderea.

Fiecare an de inflație se așază peste cel dinainte

Inflația, adică creșterea generală și susținută a prețurilor, se aplică în fiecare an peste nivelul lăsat de anul dinainte, așa că pierderea economiilor pe termen lung crește ca o dobândă compusă (dobândă la dobândă), întoarsă pe dos. La o inflație de 4% pe an, 100 de lei ținuți fără dobândă mai cumpără marfă de 67,6 lei după zece ani și de 30,8 lei după treizeci. Puterea de cumpărare, adică volumul de bunuri și servicii pe care îl poate plăti o sumă, scade mai tare decât lasă să se înțeleagă procentul anual.

Banii pentru concediul de la vară trec printr-un singur an de inflație. Banii pentru avansul unei case sau pentru bătrânețe trec prin douăzeci sau treizeci. Diferența dintre un fond de cheltuieli apropiate și economiile pe termen lung ține de numărul de ani, chiar dacă banii stau în același cont, la aceeași bancă.

Cifrele românești sunt mai aspre decât exemplul de manual. Din seria Băncii Mondiale rezultă că, între 2005 și 2025, prețurile de consum din România au crescut de 2,56 ori, ceea ce înseamnă o inflație medie de 4,8% pe an. În 14 dintre acești 20 de ani, rata medie anuală a depășit 3,5%, limita de sus a intervalului urmărit astăzi de Banca Națională a României (BNR), care are o țintă de 2,5% cu o abatere admisă de un punct procentual în plus sau în minus.

Aici mă despart de formula pe care o găsesc în cele mai multe texte despre economisire, cea cu banii care pierd cam 2% pe an. Pentru leu, cifra acoperă mai puțin de jumătate din ritmul măsurat în ultimele două decenii, iar un plan construit pe ea rămâne tot mai în urmă cu fiecare an adăugat.

De ce economiile pe termen lung nu își revin când inflația scade?

Economiile pe termen lung nu își revin pentru că, atunci când inflația scade, prețurile continuă să crească, doar într-un ritm mai mic. Procesul se numește dezinflație, adică încetinirea creșterii prețurilor, și este altceva decât deflația, care ar însemna o scădere efectivă a nivelului general al prețurilor. Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), rata anuală a inflației a coborât de la 10,42% în iunie 2026 la 6,17% în august 2026, ceea ce înseamnă că în august prețurile erau tot cu peste 6% mai mari decât cu un an înainte.

BNR lucrează cu o strategie numită țintirea directă a inflației, în care banca centrală se angajează să aducă rata anuală la un nivel anunțat, fără să își propună un anumit nivel al prețurilor. După un an cu 10%, obiectivul rămâne revenirea la 2,5%, fără ani cu prețuri în scădere care să compenseze depășirea.

Fiecare val de scumpiri lasă astfel o treaptă definitivă în nivelul prețurilor, iar economiile pe termen lung le adună pe toate. Seria Băncii Mondiale arată că, din 1991 încoace, România a avut inflație medie anuală de două cifre în 16 din 35 de ani, ultimii doi fiind 2022 și 2023. În cei cinci ani dintre 2020 și 2025, prețurile de consum au urcat cu aproape 50%.

Dobânzile mari vin târziu și lovesc a doua oară economiile cu dobândă fixă

Dobânda de politică monetară, rata la care banca centrală lucrează cu băncile comerciale, este principalul instrument împotriva inflației, dar ajunge la cel care economisește cu întârziere și uneori deloc. BNR o ține la 6,50% pe an din august 2024 și a păstrat-o la acest nivel și la ședința din 8 octombrie 2026. În iunie 2026, cu o inflație anuală de 10,42%, dobânda reală, adică dobânda rămasă după scăderea inflației, era negativă cu peste trei puncte procentuale.

Explicația ține de natura șocului. BNR a pus creșterea inflației din 2025 în principal pe seama expirării plafonării prețului la energia electrică și a majorării TVA și a accizelor, iar o dobândă mai mare nu ieftinește curentul și nu anulează o taxă. Banca centrală a ținut dobânda pe loc, iar diferența dintre inflație și dobândă au suportat-o cei cu bani în depozite.

Când banca centrală ridică totuși dobânda, o face ca să scumpească creditul și să tempereze cheltuielile, mecanism descris pe larg în materialul AfacereaZilei.ro despre răcirea cererii prin dobânzi mari. Pentru economiile pe termen lung, leacul are un efect secundar. O obligațiune, adică un împrumut acordat statului sau unei companii în schimbul unei dobânzi stabilite de la început, își pierde din prețul de piață exact când dobânzile din jur urcă, pentru că nimeni nu mai plătește întreg o obligațiune cu dobândă veche.

Un calcul simplu arată cât contează scadența, data la care suma împrumutată se întoarce la tine. O obligațiune pe zece ani cu dobândă fixă de 4% ajunge să valoreze în piață circa 73 de lei la fiecare 100, dacă dobânzile pentru obligațiuni similare urcă la 8%. O obligațiune pe un an, în aceeași situație, coboară la 96 de lei. Sensibilitatea prețului la dobânzi se numește durată și crește odată cu numărul de ani rămași până la scadență.

Cine păstrează obligațiunea până la scadență își primește suma întreagă, dar a stat zece ani cu 4% într-o economie în care prețurile urcau mai repede. Depozitul pe trei luni, în schimb, se reînnoiește de patru ori pe an la dobânda zilei, așa că prinde din urmă mult mai repede o inflație în creștere.

Cum ajungi să plătești impozit pe o pierdere?

Impozitul pe dobânzi se calculează la dobânda nominală, cea scrisă în contract, fără nicio corecție pentru inflație, așa că se plătește și în anii în care banii au pierdut putere de cumpărare. Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) prevede pentru persoanele fizice rezidente o cotă de 10% din dobânda încasată, reținută direct de bancă. Statul tratează deci drept câștig o sumă care, în mare parte, doar compensează scumpirile.

Un exemplu cu cifrele din această toamnă. La 10.000 de lei puși într-un depozit cu 6% pe an, banca plătește 600 de lei dobândă și reține 60 de lei impozit, iar la scadență ridici 10.540 de lei. Cu inflația anuală de 6,17% raportată de INS pentru august 2026, cei 10.540 de lei cumpără cât cumpărau 9.927 de lei cu un an înainte. Ai plătit 60 de lei impozit pentru un an în care ai pierdut 73 de lei din puterea de cumpărare.

Pe un an, diferența pare măruntă. Pe douăzeci de ani, impozitul se ia chiar din partea de dobândă care ar fi trebuit să țină pasul cu prețurile, iar efectul crește de la an la an, la fel ca inflația. Veniturile din titlurile de stat Tezaur, emise de Ministerul Finanțelor pentru populație, sunt neimpozabile, un avantaj care cântărește tocmai în anii cu scumpiri.

Banii strânși nu se renegociază, salariul da

Economiile pe termen lung sunt un stoc fix de bani, pe care nimeni nu îl indexează (nu îl ajustează cu inflația), spre deosebire de salariu, care este un flux și se poate renegocia. După un an cu scumpiri mari, angajatul poate cere o mărire, dar suma pusă deoparte acum zece ani rămâne cea de pe extras.

Problema se vede cel mai bine la țintele fixate în lei. O țintă de 300.000 de lei stabilită în 2020 ar fi trebuit să ajungă în 2025 la aproape 449.000 de lei ca să însemne aceeași putere de cumpărare, dacă aplicăm creșterea prețurilor de consum din seria Băncii Mondiale. Cine a rămas la cifra inițială a strâns, de fapt, două treimi din ce își propusese.

Contează și momentul în care afli. Pierderea nu apare pe extrasul de cont, așa că o descoperi, de regulă, când vrei să folosești banii, exact atunci când a rămas cel mai puțin timp pentru corecții. La 35 de ani mai ai două decenii în care să pui la loc, la 60 de ani timpul acesta nu mai există.

Ce poți schimba la banii de care ai nevoie abia peste 20 de ani?

Economiile pe termen lung devin mai puțin vulnerabile atunci când nu atârnă de o singură promisiune fixă în lei, făcută pe mulți ani. Rețeta cu mutatul tuturor banilor pe bursă, pe care o văd recomandată des, nu mă convinge, pentru că schimbă un risc cu altul și nu se potrivește oricui.

Eu aș începe cu eșalonarea scadențelor, adică împărțirea sumei pe termene diferite, astfel încât în fiecare an o parte să ajungă la termen și să fie plasată la dobânda zilei. O altă parte din bani poate sta în instrumente al căror randament urmează inflația sau dobânzile din piață, cum sunt titlurile indexate cu inflația, acolo unde sunt disponibile. Cine acceptă fluctuații poate adăuga și active reale, bunuri cu valoare proprie precum o locuință sau un teren, iar decizia asta ține de cât de liniștit dormi când prețul lor scade.

Rămâne felul în care îți scrii ținta. Exprim-o în puterea de cumpărare de azi și recalculeaz-o o dată pe an cu rata anuală pe care INS o publică în fiecare lună. Presa economică ajută la context, iar AfacereaZilei.ro este una dintre publicațiile online din România care scriu despre economie și afaceri pentru cititorul obișnuit.

Calculul durează un minut. Înmulțești ținta de anul trecut cu 1 plus rata anuală a inflației. Cu rata din august 2026, de 6,17%, o țintă de 200.000 de lei stabilită în august 2025 înseamnă astăzi 212.340 de lei.

Întrebări frecvente despre economiile pe termen lung și inflație

Cât valorează 50.000 de lei după 15 ani de inflație medie de 4%?

La o inflație medie de 4% pe an, 50.000 de lei ținuți fără dobândă cumpără după 15 ani cât cumpără astăzi aproximativ 27.760 de lei. Calculul se face împărțind suma la 1,04 ridicat la puterea 15. Cu o dobândă netă egală cu inflația, puterea de cumpărare s-ar păstra întreagă.

Sunt economiile în euro ferite de scumpirile din România?

Economiile în euro sunt ferite doar parțial de scumpirile din România. Euro are propria inflație, pe care Banca Centrală Europeană încearcă să o țină la 2% pe termen mediu, iar cheltuielile de zi cu zi din România se fac în lei. Protecția depinde de cât se depreciază leul față de euro, iar cursul nu urmează obligatoriu diferența de inflație dintre cele două economii.

Ce înseamnă dobândă reală negativă?

Dobânda reală negativă apare atunci când dobânda încasată este mai mică decât rata inflației, astfel încât banii cresc ca sumă, dar cumpără mai puțin. Un depozit cu 6% într-un an cu inflație de 10% are o dobândă reală de aproximativ minus 3,6%. Valoarea exactă se obține împărțind 1,06 la 1,10.

De la ce durată vorbim despre economii pe termen lung?

Economiile pe termen lung nu au un prag fixat de vreo regulă oficială. Eu pun granița la banii de care nu ai nevoie în următorii cinci ani. Pentru inflație contează numărul de ani până la cheltuirea banilor, pentru că fiecare an își adaugă scumpirile peste cele anterioare.

Se impozitează dobânda la titlurile de stat Tezaur?

Veniturile din titlurile de stat Tezaur, emise de Ministerul Finanțelor pentru populație, sunt neimpozabile. La depozitele bancare, banca reține 10% din dobândă pentru clienții persoane fizice rezidente. Diferența se simte mai ales în anii în care dobânda abia acoperă inflația.

Poate un singur val de scumpiri să șteargă câștigul din mai mulți ani de dobânzi?

Un singur val de scumpiri poate șterge câștigul adunat în mai mulți ani de dobânzi. Potrivit seriei Băncii Mondiale, prețurile de consum din România au crescut cu aproape 50% între 2020 și 2025. Un depozit ar fi avut nevoie de o dobândă netă medie de circa 8,4% pe an, cinci ani la rând, doar ca să păstreze puterea de cumpărare a sumei.

Obținerea autorizației de construire fixează proiectul după care va fi executată casa, însă anumite modificări pot fi făcute ulterior, dacă sunt respectate condițiile legale și tehnice. Libertatea de intervenție depinde de amploarea schimbărilor, de elementele afectate și de documentația aprobată. Citește mai departe și află ce poți modifica, când este suficientă o dispoziție de șantier și când trebuie actualizată autorizația.

Cât de mult poate fi modificat proiectul autorizat?

Autorizația de construire se emite pentru o documentație care stabilește amplasarea casei, suprafețele, regimul de înălțime, retragerile, organizarea funcțională, soluția arhitecturală și caracteristicile tehnice relevante. Lucrările executate trebuie să respecte documentația aprobată, iar modificările ulterioare se analizează în funcție de efectele pe care le au asupra proiectului autorizat. Contează dacă sunt afectate structura, volumul clădirii, suprafețele, fațadele, instalațiile, indicatorii urbanistici sau condițiile prevăzute prin avize și acorduri. Din acest motiv, orice schimbare ar trebui verificată de proiectant înainte să fie pusă în operă, chiar dacă la prima vedere pare destul de mică. Află mai multe despre urbanism in Constanta și alte proceduri direct de la specialiști!

Ce modificări pot fi făcute prin dispoziție de șantier?

Modificările locale ale soluțiilor tehnice pot fi introduse, în anumite condiții, prin dispoziție de șantier, fără emiterea unei autorizații de modificare. O asemenea intervenție trebuie stabilită și documentată de specialiștii responsabili de proiect, cu respectarea cerințelor tehnice, a reglementărilor urbanistice și a condițiilor prevăzute în documentația autorizată. Dispoziția de șantier nu funcționează ca o aprobare universală pentru orice idee introdusă după începerea lucrărilor, iar constructorul nu poate decide singur ce schimbări sunt suficient de mici. Încadrarea corectă se face în funcție de efectele intervenției asupra construcției și de limitele stabilite prin actele care au stat la baza autorizării.

Poți schimba compartimentarea interioară a casei?

Compartimentarea interioară permite anumite ajustări, însă fiecare intervenție trebuie verificată în raport cu structura, instalațiile și cerințele tehnice ale clădirii. Mutarea unui perete nestructural cu 30 sau 50 cm poate avea implicații diferite față de intervenția asupra unui element care participă la structura de rezistență, iar modificarea poziției unei băi poate atrage schimbări în traseele instalațiilor sanitare și în proiectele aferente. Nici eliminarea unei debarale sau reorganizarea a două camere nu ar trebui decisă exclusiv pe șantier. Arhitectul stabilește implicațiile asupra proiectului de arhitectură, iar specialiștii de structură și instalații intervin atunci când modificarea afectează disciplinele respective.

Ce se întâmplă dacă vrei să modifici ferestrele sau fațadele?

Schimbarea dimensiunilor sau poziției ferestrelor, introducerea unor goluri noi, modificarea ușilor exterioare ori intervențiile asupra configurației fațadelor trebuie analizate cu atenție, deoarece pot afecta atât arhitectura, cât și structura clădirii. O fereastră mai lată poate necesita modificarea buiandrugului și verificări structurale, iar repoziționarea golurilor schimbă documentația de fațade aprobată prin proiect. Situația devine și mai complexă pentru intervențiile asupra formei acoperișului, teraselor, balcoanelor sau volumului general al casei. În asemenea cazuri, arhitectul trebuie să stabilească dacă schimbarea poate fi documentată în limitele autorizației existente sau intră în categoria modificărilor care necesită o nouă procedură.

Poți mări suprafața casei după obținerea autorizației?

Creșterea suprafeței construite sau desfășurate are implicații urbanistice importante, deoarece poate modifica amprenta clădirii, POT-ul, CUT-ul, retragerile față de limitele proprietății și soluția structurală prevăzută inițial. Chiar și adăugarea câtorva metri pătrați trebuie verificată prin raportare la documentația urbanistică aplicabilă terenului și la parametrii aprobați prin autorizație. Dacă modificarea reprezintă o schimbare de temă și depășește limitele intervențiilor locale permise, devine necesară autorizarea modificării pe baza unei documentații actualizate. Câțiva metri pătrați par modești pe ruletă, însă în documentația de urbanism pot avea o viață administrativă surprinzător de bogată.

Ce modificări structurale necesită o atenție specială?

Intervențiile asupra fundațiilor, stâlpilor, grinzilor, planșeelor, pereților structurali sau deschiderilor trebuie stabilite împreună cu inginerul structurist și coordonate cu proiectantul general. Structura unei case este calculată ca sistem, iar schimbarea dimensiunii, poziției sau alcătuirii unui element poate influența distribuția încărcărilor și comportarea clădirii la acțiuni seismice. Modificările trebuie susținute prin calculele și documentațiile tehnice necesare, apoi integrate corespunzător în proiect. Experiența echipei de execuție contează pe șantier, însă replica „am mai făcut noi” nu poate înlocui verificarea structuristului, indiferent câte case are constructorul în albumul de pe telefon.

Când ai nevoie de autorizație de modificare?

Autorizația de modificare devine relevantă atunci când schimbările dorite depășesc categoria modificărilor locale care pot fi documentate prin dispoziție de șantier și reprezintă modificări de temă ale lucrărilor autorizate. Documentația trebuie actualizată astfel încât noile soluții să fie reprezentate prin planuri, secțiuni, fațade, suprafețe și celelalte piese necesare, în funcție de intervenție. Autoritatea competentă verifică încadrarea proiectului modificat în reglementările urbanistice aplicabile și în condițiile actelor, avizelor și acordurilor existente. Dacă noile soluții depășesc aceste limite, pot deveni necesare documente suplimentare sau reluarea unor etape ale procedurii de autorizare înainte de continuarea lucrărilor afectate.

Ce probleme pot provoca modificările făcute fără documentație?

Diferențele dintre proiectul autorizat și construcția executată pot crea dificultăți la recepția lucrărilor, actualizarea documentației tehnice, întocmirea cadastrului și înscrierea casei în cartea funciară. Situația construită trebuie să poată fi corelată cu documentele care justifică modificările introduse pe parcursul șantierului, iar abaterile fără suport documentar pot necesita proceduri suplimentare pentru remediere. Problemele devin mai complicate atunci când schimbările afectează suprafața, amplasamentul, structura sau alți parametri care au stat la baza autorizării. O modificare discutată câteva minute pe șantier poate ajunge astfel să producă multă hârtie, motiv suficient pentru ca documentația să țină pasul cu lucrările.

Arhitectul te poate ajuta să stabilești ce modificări sunt posibile

Orice schimbare importantă ar trebui discutată cu arhitectul înainte să fie executată, deoarece soluția trebuie analizată atât din punct de vedere arhitectural, cât și urbanistic și tehnic. Arh. Ana Enica te poate ajuta să verifici modificările dorite, impactul acestora asupra proiectului autorizat și documentele necesare pentru continuarea corectă a lucrărilor. În funcție de intervenție, poate fi suficientă documentarea schimbării prin procedura corespunzătoare sau poate deveni necesară pregătirea unei autorizații de modificare. O verificare făcută înainte de intervenția echipei de execuție reduce riscul ca proiectul din dosar și casa construită să ajungă să spună două povești complet diferite.

O hotărâre pronunțată la 28 septembrie 2026 de Tribunalul București poate fi privită ca un moment important pentru reprezentarea mediului antreprenorial din România. Potrivit informațiilor publicate pe Portalul instanțelor, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis cererea formulată de Confederația Antreprenorilor și Investitorilor din România – C.A.I.R. și a constatat că aceasta îndeplinește condițiile de reprezentativitate la nivel național prevăzute de art. 79 alin. (1) lit. A din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social. Din informația publicată rezultă totodată că hotărârea este supusă apelului în termen de 30 de zile de la comunicare.

Este important să precizăm exact semnificația juridică a acestei decizii. Legea nr. 367/2022 stabilește că, pentru a fi reprezentativă la nivel național, o confederație patronală trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții: să aibă statut legal de confederație patronală, independență organizatorică și patrimonială, structuri teritoriale în cel puțin jumătate plus unu dintre județele țării, inclusiv București, iar membrii săi să reprezinte unități care însumează cel puțin 7% dintre angajații/lucrătorii din economia națională, cu excluderile prevăzute de lege. LegisRO

Dincolo de hotărârea juridică: o voce pentru antreprenoriatul românesc

Semnificația acestei hotărâri poate depăși însă cadrul strict juridic.

România are nevoie de un capital autohton puternic, capabil să investească, să creeze locuri de muncă, să dezvolte companii și să păstreze în țară o parte cât mai mare din valoarea adăugată produsă de economia românească.

Capitalul românesc nu trebuie privit în opoziție cu investițiile străine. O economie modernă are nevoie de ambele. Investițiile străine aduc capital, tehnologie, acces la piețe și integrare în lanțurile internaționale, în timp ce dezvoltarea capitalului autohton poate contribui la consolidarea centrelor de decizie economică din România, la formarea unor companii românești competitive și la reinvestirea profiturilor în economia națională.

De aceea, reprezentarea instituțională a antreprenorilor și investitorilor români în mecanismele dialogului social este importantă.

Capitalul românesc are nevoie nu numai de resurse, ci și de o voce, iar C.A.I.R. chiar reprezinta interesele capitalului romanesc, la nivelul reprezentarii investitiilor straine.

Capitalul național și independența economică

Independența economică, într-o economie europeană profund interconectată, nu înseamnă izolare și nici închiderea pieței în fața capitalului străin. Înseamnă mai degrabă capacitatea unei țări de a dispune de suficiente resurse antreprenoriale, productive, financiare și umane proprii pentru a-și susține dezvoltarea și pentru a avea o poziție solidă în relațiile economice internaționale.

O țară care dispune de companii autohtone puternice are o bază mai largă pentru investiții, inovare și dezvoltare regională și poate avea o capacitate mai mare de reacție în perioade de criză.

Din această perspectivă, dezvoltarea capitalului românesc este o componentă a rezilienței economice a României.

De la recunoaștere la responsabilitate

Hotărârea Tribunalului București nu trebuie interpretată ca acordarea unui privilegiu economic unei organizații. Din punct de vedere juridic, instanța a constatat îndeplinirea unor criterii de reprezentativitate stabilite de lege. Art. 79 prevede expres că această îndeplinire se constată prin hotărârea Tribunalului București. LegisRO

Dar reprezentativitatea aduce și responsabilitate.

O organizație patronală reprezentativă la nivel național trebuie să transforme această poziție într-un dialog profesionist cu autoritățile, sindicatele și celelalte organizații patronale și să contribuie cu propuneri concrete privind fiscalitatea, investițiile, forța de muncă, accesul la finanțare, debirocratizarea, formarea profesională, digitalizarea și competitivitatea întreprinderilor românești.

Miza nu poate fi doar apărarea unor interese punctuale. Miza trebuie să fie dezvoltarea unei economii în care antreprenorii români să poată crește de la întreprinderi mici si mijlocii la companii medii și, mai departe, la companii capabile să concureze pe piețele europene și internaționale.

România are nevoie de campioni economici proprii

În agricultură, industrie, construcții, transporturi, IT, energie, servicii și, nu în ultimul rând, în turism, România are nevoie de întreprinderi cu capital românesc suficient de puternice pentru a investi, pentru a exporta și pentru a construi branduri recunoscute internațional.

În turism acest lucru este cu atât mai evident. Hotelurile, agențiile de turism, operatorii de incoming, transportatorii și celelalte întreprinderi românești din industrie nu reprezintă numai activități comerciale. Ele contribuie la valorificarea în România a patrimoniului natural și cultural și la atragerea veniturilor din turism internațional.

Capitalul românesc trebuie să aibă capacitatea nu doar de a participa la economia națională, ci și de a deveni competitiv în afara granițelor.

Un moment important, dar și un început

Decizia din 28 septembrie 2026 poate fi privită, așadar, ca mai mult decât un rezultat într-un dosar privind reprezentativitatea patronală. Ea confirmă juridic, sub rezerva căilor de atac prevăzute de lege, îndeplinirea criteriilor legale necesare pentru reprezentarea la nivel național de către C.A.I.R.

Pentru antreprenorii reuniți în această structură, adevărata provocare începe însă acum: transformarea reprezentativității juridice într-o reprezentare economică reală, profesionistă și credibilă.

România are nevoie de investiții străine. Are nevoie de parteneriate internaționale. Are nevoie de integrarea profundă în economia europeană.

Dar, în aceeași măsură, România are nevoie de capital românesc puternic.

Pentru că o economie națională solidă se construiește și prin antreprenorii săi, prin investițiile realizate aici, prin locurile de muncă create aici și prin companiile românești care au forța să se dezvolte acasă și să concureze în lume.

Recunoașterea reprezentativității C.A.I.R. poate deveni astfel nu un punct final, ci începutul unei etape în care capitalul românesc își consolidează vocea în dialogul economic și social al României.

Sursă: https://turism.info.ro/capitalul-autohton-capata-o-voce-nationala-reprezentativitatea-c-a-i-r-un-pas-important-pentru-forta-economiei-romanesti/